Impactul femeilor din Biserică asupra comunităţii locale

Totul a început ca orice altă activitate a a femeilor din Biserica lui Isus Hristos a Sfiţilor din Zilele din Urmă. În data de 22 martie 2014, femei din Oradea, Timişoara şi Cluj s-au adunat la casa de adunări din Oradea pentru o activitate a Societăţii de Alinare la nivel de district pentru a sărbători aniversarea a 142 de ani de la organizarea Societăţii de Alinare. 

„Pentru noi este important ca femeile, surorile, aşa cum le numim noi în Biserică, pentru că toţi suntem fraţi şi surori, să se întâlnească de cel puţin două ori pe an cu ocazia activităţilor la nivel de district ale organizaţiei femeilor: Societăţii de Alinare”, ne spune preşedintele Florin Geambaşu, preşedintele Districtului Oradea. „Auzind-o pe soţia mea susţinând cu ardoare cât de important este să avem astfel de activităţi, am cugetat şi m-am rugat la Tatăl Ceresc pentru a şti voia Lui cu privire la acest aspect. Apoi am stabilit ca obiectiv să nu treacă nicio aniversare a Societăţii de Alinare fără ca surorile să nu o poată sărbători împreună.” 

Şi, chiar dacă cele mai multe femei au trebuit să călătorească aproximativ trei ore până la destinaţie şi încă trei pentru a ajunge acasă, ele au venit într-un număr foarte mare. Preşedintele Geambaşu le-a urat bun venit cu o cuvântare scurtă despre începuturile şi scopul Societăţii de Alinare, după care surorile din fiecare ramură au prezentat activitatea de câte jumătate de oră care au fost rugate s-o pregătească. Surorile din Cluj au început, ele pregătindu-se cu o povestire spirituală foarte frumos ilustrată artistic. Apoi, surorile din Timişoara le-au învăţat pe toate celelalte cum să facă o periniţă pentru ace în formă de pălărioară. În încheiere, surorile din Oradea le-au antrenat pe celelalte surori într-un joc distractiv despre Scripturi şi Istoria Bisericii. 

În timpul prânzului, surorile au felicitat-o cu cântec şi prăjituri pe una dintre cele mai în vârstă surori din district, sora Fodor, care a împlinit 78 de ani chiar în ziua activităţii.

Dar în timpul acestor activităţi nici prin gând nu le trecea ce le aştepta în continuare. Tot ce ştiau era că le aşteaptă o activitate surpriză de la ora 13:00 şi că pentru ea aveau nevoie de maşinile lor de cusut şi câte un sul de aţă neagră şi albă. Aşteptau cu nerăbdare. Apoi, la ora 13:00, li s-a prezentat surpriza: un proiect de slujire!

Una dintre surorile din Oradea, al cărui copilaş merge la o grădiniţă de stat locală, a observat o nevoie în comunitatea ei şi s-a decis că trebuie făcut ceva. „Băieţelul

Cu un total de 12 maşini de cusut, surorile au fost împărţite în grupuri de lucru: unele au pregătit materialul, altele au însăilat, altele au cusut la maşină, iar altele au adus materialul pregătit surorilor care lucrau la maşină şi l-au luat pentru a-l curăţa sau a-l pregăti pentru următoarea fază de lucru. Altele au adunat produsul finit şi l-au pregătit pentru livrare. Şi, deşi surorile din Timişoara şi din Cluj au trebuit să plece înainte de finalul planificat al activităţii, femeile din comunitate au rămas alături de surorile din Oradea şi surorile misionare din Timişoara până ce au terminat totul. După trei ore şi jumătate de muncă, pe la ora 16:30, cele 50 de seturi de aşternuturi compuse din câte un cearşaf şi câte o pilotă de pătură fiecare, au fost cusute, pregătite şi gata de livrare. Femeile din comunitate au rămas chiar şi la curăţenia şi pregătirea casei de adunări pentru adunările de duminică, din ziua următoare.

„Sunt foarte fericită să văd că părinţii şi prietenii lor se implică atât de activ, şi nu pentru prima oară, în viaţa de zi de zi a grădiniţei.

Activitatea a avut un succes extraordinar. Una dintre surori a spus: „Mi-a fost atât de greu să mă conving să vin, mai ales când mă gândeam că voi fi departe de copiii mei o zi întreagă. Dar acum, la sfârşitul activităţii, nu mai vreau să plec! Cu siguranţă voi veni şi data viitoare şi de fiecare dată şi voi încerca să le motivez şi pe celelalte surori să vină.” Şi această schimbare s-a produs mai ales din cauza activităţii de slujire. Acesta a făcut diferenţa!

La plecare, preşedintele Geambaşu le-a încurajat pe surori să-şi împărtăşească entuziasmul şi fericirea, spunând: „Acum, după ce mergeţi acasă, povestiţi-le soţilor dumneavoastră şi bărbaţilor din ramurile dumneavoastră ce bine v-aţi simţit, ca şi ei să devină entuziasmaţi şi să dorească să aibă o astfel de activitate de district şi pentru fraţi”.

Luni, aşternuturile de pat le-au fost livrate copiilor de către mămica iniţiatoare a activităţii: „Nu există răsplată mai mare pentru o faptă bună decât să vezi bucuria în ochii acelora cărora le slujeşti”, a spus ea. „Reacţia lor nu se poate descrie în cuvinte. Luau aşternuturile din sacoşe, uitându-se la ele, alegând care pe care-l vrea. Unii dintre ei au fugit la pătuţul lor şi au vrut să schimbe aşternutul existent cu cel nou. Un băieţel de 3 ani, când a auzit că aşternuturile trebuiesc mai întâi spălate, a luat aşternutul ales de el şi l-a băgat în sac pentru a-l duce acasă să-l spele. Bucuria din ochii lor a meritat orice efort!” Acest mic act de caritate a făcut o diferenţă mare în vieţile copiilor, dar a făcut o diferenţă şi mai mare în vieţile surorilor şi a femeilor din comunitate, care şi-au dat seama cât de mult bine pot face dacă iau iniţiativa şi lucrează împreună pentru o cauză nobilă!

În mesajul pentru femei din martie 2014, vârstnicul Quentin L. Cook a spus în legătură cu a fi o lumină pentru lume: „Noi trebuie să ne protejăm familiile şi să ne aflăm în primele rânduri, împreună cu oameni de toate credinţele şi oameni bine intenţionaţi, în a face tot ce putem, în întreaga lume, pentru a păstra lumina, speranţa şi principiile morale în comunităţile noastre”. Şi aceasta este exact ceea ce au făcut aceste surori minunate! Şi-au ţinut lumina ridicată în sus şi au lăsat-o să lumineze în toată comunitatea lor şi în toată lumea. A fost o experienţă minunată pentru toţi! O experienţă demnă de urmat!