Vârstnicul Dale G. Renlund - Experienţele familiilor de imigranţi scandinavi, o oglindă a evenimentelor actuale din Europa

Reflectând asupra nordicei şi bogatei sale moşteniri de familie, vârstnicul Dale G. Renlund este categoric: „O mentalitate suedeză şi finlandeză face parte din cine sunt eu – există o mare parte din mine care este suedeză şi finlandeză”, spune dânsul.

„Sunt extraordinar de mândru de această moştenire, sunt încântat că o am”, spune cel mai nou apostol din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Mormonii), care are veri care trăiesc în Finlanda şi Suedia.

Vârstnicul Renlund spune că admiră la suedezi „înclinaţia naturală de a fi blânzi, buni, de a vrea să împartă din ceea ce au, acestea fiind trăsături de caracter pe care le consider fascinante”.

Cel mai mult respectă fermitatea şi «hotărârea» (în finlandeză «sisu») finlandezilor. „Îi iubesc pe aceşti oameni – odată ce şi-a luat angajamentul, un finlandez va face tot ce poate şi, când nu va mai fi nimic de oferit, el va continua să ofere”, adaugă vârstnicul Renlund.

„Limba maternă a mamei mele este suedeza şi noi am vorbit acasă suedeza până când părinţii noştri şi-au dat seama că trebuie să mergem la şcoală. Şi, atunci, părinţii noştri au făcut un efort conştiincios de a vorbi engleză acasă pentru a-şi ajuta copiii.”

Când venea timpul să urmărească jocurile olimpice de iarnă, pe vremea când creştea în familia sa de emigranţi, vârstnicul Renlund glumeşte că era „victorie-victorie” dacă suedezii jucau împotriva finlandezilor: „Întotdeauna ne bucuram pentru Finlanda sau Suedia şi, de câte ori Finlanda şi Suedia jucau una împotriva celeilalte într-o competiţie olimpică, cum ar fi hochei pe gheaţă, ştiam că nu puteam pierde!”

Oferirea de ajutor refugiaţilor din Europa – atunci şi acum

Faptul că provine dintr-o familie de emigranţi scandinavi a lăsat o impresie de neuitat asupra vârstnicului Renlund. Experieţele sale timpurii din familie continuă să aibă o semnificaţie importantă pentru dânsul şi corespund cu evenimentele actuale din Europa – un milion de refugiaţi şi migranţi au intrat în Europa pe parcursul anului trecut.

Tatăl vârstnicului Renlund, Mats Åke Renlund, s-a născut în Finlanda. El a ajuns în Suedia spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost internat într-o tabără de refugiaţi pe parcursul anului 1944 şi a devenit cetăţean suedez înainte de a emigra în Statele Unite pentru a se putea căsători într-un templu mormon cu logodnica sa Ragnhild Mariana Andersson.

„Când mă gândesc la refugiaţii din Europa şi mă gândesc la ce se întâmplă acum şi, apoi, când mă gândesc că tatăl meu a trăit efectiv acea experienţă ca refugiat la sfârşitul anului 1944 – cred că acest lucru ar putea avea un oarecare interes din perspectiva lui, din perspectiva Europei, pentru că el a trăit acea experienţă.

Tatăl meu şi-a amintit până în ultima zi a vieţii lui, cu recunoştinţă, de oamenii buni din Suedia, care l-au primit ca refugiat. Aceasta l-a inspirat să facă la fel – să fie bun cu alţii – şi a fost ceva specific lui. Gândiţi-vă ce reprezintă Societatea de Alinare – în limba suedeză ea se numeşte «Hjälpföreningen» şi este o «societate de ajutor» care are scopul de a oferi sprijin, de a ajuta. Şi, astfel, sunt lucruri pe care noi le putem face ca Biserică, pe care le putem face în mod individual şi, apoi, în mod colectiv pentru a ajuta în această situaţie. Şi totul începe prin înţelegerea faptului că toţi aceşti refugiaţi sunt fraţii şi surorile noastre.”

Depăşirea încercărilor cu ajutorul Evangheliei, familiei şi al comunităţii Bisericii

În situaţia lor de copii ai unor emigranţi din Suedia, vârstnicul Renlund şi fraţii şi surorile dânsului s-au confruntat cu multe încercări. „A fost greu, ştiam că eram diferiţi, ştiam că părinţii noştri erau emigranţi. Ştiam că eram separaţi de ceilalţi, dar eram mândri pentru că eram diferiţi. Eram mândri pentru că aveam această moştenire finlandeză şi suedeză”, spune vârstnicul Renlund.

Firele strâns legate ale iubirii din familie, simţul identităţii şi unitatea în Evanghelie au asigurat tăria foarte necesară. Acest lucru a fost adevărat îndeosebi când familia Renlund s-a mutat din nou în ţările nordice, când Mats Renlund a fost chemat într-o misiune de întărire a Bisericii, la începutul anilor 1960. Familia s-a mutat mai întâi în Helsinki, Finlanda, unde Mats a lucrat la capela din Haaga şi, apoi, în Suedia.

„Nu eram prea înstăriţi pe vremea aceea şi îmi amintesc că ne-am dus o dată la Trollhättan [Suedia], împreună cu tatăl meu şi acolo erau nişte misionari – era sfârşitul lunii –

care rămăseseră fără bani, nu aveau bani pentru mâncare. Şi mama mea le-a dat 10 coroane şi îmi amintesc că sora mea şi cu mine i-am spus mamei: «Cum ai putut să faci asta? Ştii că nu vom avea destui bani pentru noi». Mama mea a spus: «Ori de câte ori le dai ceva misionarilor, primeşti înapoi de cinci ori mai mult». În cealaltă parte a clădirii, un membru văzuse pantofii mei care erau destul de uzaţi şi îi dăduse tatălui meu 50 de coroane. Şi, astfel, în timp ce discutam despre acest lucru mergând spre casă, a fost clar pentru mine, un băiat de treisprezece ani, că ceea ce spusese mama era adevărat.”

Când vârstnicul Renlund avea 19 ani, dânsul a plecat în misiune cu timp deplin în Suedia, unde s-a apropiat din nou de cultura suedeză.

„Îmi amintesc că, atunci când eram tânăr misionar, am văzut oameni învăţând despre restaurarea Evangheliei, am văzut cum începeau să se formeze mărturii despre Salvator şi cum se întăreau aceste mărturii şi am văzut dorinţa de a face legăminte. Cea mai profundă amintire pe care o am despre oricare dintre experienţele pe care le-am trăit vreodată în Biserică este faptul că ispăşirea lui Hristos devenea o realitate în viaţa lor.”

Dezvoltare în Suedia şi în vieţile noastre

Vârstnicul Renlund spune că observă cu multă satisfacţie creşterea Bisericii în Suedia, de-a lungul anilor, astăzi existând un templu în Stockholm şi 9.500 de membri. „Este încântător să vezi aceste lucruri întâmplându-se şi să vezi că există familii puternice, formate din mai multe generaţii; şi membrii devotaţi de acolo sunt minunaţi.”

În legătură cu dezvoltarea concepţiilor laice, vârstnicul Renlund remarcă: „Lucrul de care ar avea nevoie o familie într-o societate laică este să înţeleagă ce aduce, cu adevărat, Evanghelia. Evanghelia aduce bucurie şi înţelegere şi pe măsură ce păstrăm în minte acea bucurie şi înţelegere, ea ne ajută să ne croim drumul printr-o societate laică – să fim o lumină pentru lume, să nu ne fie teamă de cine suntem, ci să găsim bucurie în cine suntem şi să-i tratăm pe toţi în felul în care Salvatorul ar vrea să-i tratăm”.

Referindu-se la momentul în care va vizita Suedia, vârstnicul Renlund spune: „Preşedintele Bisericii, Thomas S. Monson îmi spune «svensk pojke» («băiat suedez»), dar nu sunt sigur când voi merge în Suedia; va fi atunci când voi fi desemnat şi aştept cu nerăbdare”.