În data de 11 şi 12 martie 2017, la capela Panduri, Bucureşti, a avut loc conferinţa bianuală a Districtului Bucureşti. Aceasta a fost prezidată de vârstnicul Gary B. Sabin, al doilea consilier în preşedinţia Zonei Europa. Membri din Bucureşti, Ploieşti, Braşov, Iaşi, Bacău, Galaţi, Constanţa, Craiova, Piteşti şi Alexandria au venit la eveniment pentru a primi îndrumări spirituale şi a se bucura de ocazia de a revedea prieteni din Biserică.
Conferinţa a avut două sesiuni. Prima a avut loc sâmbătă, 11 martie, şi a fost pentru deţinătorii preoţiei. Preşedintele Ion Fotea, al doilea consilier în preşedinţia Districtului Bucureşti, a comparat preoţia cu o mangustă, care este imună la veninul oricărui şarpe. Dânsul a spus că deţinătorii preoţiei pot fi imuni la încercările vieţii, dacă sunt demni de a avea şi a exercita puterea preoţiei. Tot în cadrul acelei adunări, vârstnicul Sabin a declarat că cei care deţin preoţia trebuie să fie răbdători, să-i înţeleagă pe ceilalţi şi să aibă încredere în Dumnezeu, deoarece El poate face orice şi El pregăteşte o cale.
A doua zi, duminică, 12 martie, a avut loc sesiunea generală, la care au fost invitaţi toţi membrii şi prietenii Bisericii. La aceasta au participat aproximativ 190 de persoane. Preşedintele Alin Constantinescu, preşedintele Districtului Bucureşti, a vorbit despre calitatea de ucenic al lui Isus Hristos şi despre chemările din cadrul Bisericii. Dânsul i-a invitat pe toţi cei prezenţi să vină la Hristos prin a-şi îndeplini chemările.
Aceasta a fost ultima conferinţă a Districtului Bucureşti la care au participat preşedintele Clark Ivory, preşedintele Misiunii România-Moldova, şi soţia dânsului, sora Christine Ivory. Ei şi-au exprimat iubirea faţă de toţi românii şi au afirmat că au învăţat multe lucruri în misiunea lor şi că au legat prietenii strânse cu mulţi dintre cei prezenţi. Sora Ivory a vorbit despre pocăinţă şi a spus că aceasta înseamnă a ierta, a uita, a renunţa şi a avea încredere în Dumnezeu, aceasta însemnând o schimbare în minte şi în inimă. Fără pocăinţă, nu există progres, a mai spus dânsa, iar pocăinţa este esenţială în progresul nostru pentru că ne aduce mai aproape de Dumnezeu.
Preşedintele Ivory, care a participat la mai multe nunţi în ultima perioadă, inclusiv cea a fiicei sale, a împărtăşit câteva impresii despre căsătorie. Dânsul a spus că urarea „Casă de piatră” este foarte sugestivă şi, folosind-o drept acronim, în ea a găsit mai multe calităţi sau acţiuni care clădesc o căsnicie. Astfel, literele „CA” pot însemna faptul de a face constant angajamente. „SA” - sacrificiu, unul faţă de altul şi faţă de copii, sacrificiul fiind temelia unei familii. „P” poate însemna puritate, „I” - integritate, „A” - afecţiune, „T” - să trăim cu recunoştinţă, atât pentru lucrurile mici, precum florile sau cuvintele de mulţumire, cât şi pentru cele mai mari, „R” - renaşterea obţinută prin pocăinţă, iar „A” - abundenţă, deoarece cea mai mare abundenţă apare atunci când împărtăşim cu cei din jur ceea ce avem. Dânsul ne-a mai îndemnat să ne bucurăm de diferenţele dintre noi.
Vârstnicul Gary B. Sabin, al doilea consilier în preşedinţia Zonei Europa, a spus că putem înainta cu bucurie în Evanghelie având o perspectivă eternă şi că Evanghelia este speranţă şi iubire. Dânsul a mai spus că, pentru a ne învinge păcatele, trebuie să-i lăsăm şi pe alţii să le învingă; la fel şi pentru iertare, dacă vrem să fim iertaţi, trebuie să-i iertăm pe alţii. De asemenea, dânsul a împărtăşit câteva experienţe amuzante din care a tras concluzii înţelepte. El a spus că, într-o seară, fiul şi soţia sa se grăbeau să plece la film şi, în drumul fiului său, era, aparent, o pisică. Mama lui era chiar în spatele său. Băiatul a vrut să alunge animalul, descoperind, prea târziu, că era un sconcs. Ei s-au spălat de mai multe ori şi, obişnuindu-se cu mirosul, au crezut că erau din nou curaţi şi au mers la film. Acolo, au stat în spate şi au observat cum oamenii plecau să cumpere floricele, dar nu se mai aşezau în acelaşi loc. Vârstnicul Sabin a spus că de multe ori îi judecăm pe oameni pentru că le observăm slăbiciunile, greşelile şi că trebuie să fim buni şi iubitori şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să judece.
Tot vârstnicul Sabin a împărtăşit o altă povestire despre preşedintele Kimball şi vecinul şi prietenul său, Sam, care venea în fiecare seară la el acasă. Soţia lui Sam i-a spus într-o zi să nu-l mai deranjeze pe profet. Sam s-a conformat şi câteva zile nu a mai mers acasă la preşedintele Kimball, dar, într-o seară, a auzit soneria. Preşedintele venise la el acasă cu nişte prăjituri, cerându-şi scuze. Dânsul a spus că nu ştia cu ce greşise, dar îi părea rău dacă l-a jignit pe prietenul său, Sam. Vârstnicul Sabin a spus că, uneori, cel mai bun moment pentru a ne cere scuze este atunci când nu am greșit.
În încheiere, vârstnicul Sabin a mai declarat că mama preşedintelui Eyring a spus că suntem pe drumul cel bun dacă trebuie să urcăm, deci să progresăm. Dânsul a mai împărtăşit o întâmplare despre o zi în care i-a făcut nepotului său clătite şi a pus bucăţi întregi de ciocolată într-una dintre ele. Când cel mic a văzut clătita, a crezut ca desertul său era distrus, pentru că avea impresia că acele bucăţi de ciocolată sunt, de fapt, găinaţi. Vârstnicul Sabin a asemănat clătitele cu încercările pe care le avem și ciocolata, respectiv găinații, cu ceea ce credem despre acestea. Astfel, unele încercări pot părea rele, precum o clătită cu găinați, dar, după ce ne confruntăm cu ele, vom observa că sunt bune și constructive, asemănător ciocolatei.
Toţi participanţii s-au bucurat de imnuri speciale şi de învăţături spirituale puternice, dar şi de ocazia de a fi înconjuraţi de atât de mulţi oameni care împărtăşesc aceleaşi principii. Ei au spus că sunt recunoscători pentru conducătorii lor şi pentru îndrumarea pe care Dumnezeu o oferă pentru a conduce Biserica Sa.