Securities and Exchange Commission (Comisia de reglementare) din S.U.A defineşte frauda prin afiliereastfel:
Frauda prin afiliere se referă la înşelătorii în domeniul investiţiilor care-i au ca ţinte pe membrii grupurilor care pot fi identificate, cum ar fi comunităţi religioase sau etnice, grupuri de oameni în vârstă sau asociaţii profesionale. Deseori, impostorii care practică frauda prin afiliere sunt – sau pretind că sunt – membri ai grupului. Adesea, ei reuşesc să-i convingă pe conducătorii comunităţii sau pe cei religioşi, oameni respectaţi în comunitate, să-i ajute în promovarea schemei respective de înşelătorie spunându-le că investiţia frauduloasă este legală şi merită efortul făcut. De multe ori, acei conducători devin victime inocente ale înşelătoriei impostorului.
Aceste înşelătorii se bazează pe încrederea şi prietenia existente în cadrul grupurilor de oameni care au lucruri în comun. Datorită unităţii foarte strânse existente în multe grupuri, le poate fi foarte dificil organelor competente să detecteze frauda prin afiliere. Adesea, victimele nu înştiinţează autorităţile sau nu urmează căile legale pentru rezolvarea problemei şi, în schimb, încearcă să rezolve lucrurile în cadrul grupului. Acest lucru se întâmplă mai ales acolo unde impostorii s-au folosit de conducători respectaţi ai comunităţii sau religioşi pentru a-i convinge pe alţii să se alăture investiţiei.
Unii membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, asemenea membrilor altor culte şi ale comunităţilor foarte unite, au căzut, în trecut, victime ale acestui gen de fraudă. Uneori, făptaşii sunt chiar membri ai Bisericii lor. Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă sunt învăţaţi să fie oneşti în relaţiile cu ceilalţi, iar cei care sunt vinovaţi de săvârşirea unor astfel de înşelătorii pot avea parte de cea mai dură măsură disciplinară a Bisericii, putând fi chiar şi excomunicaţi. Pentru că unele persoane necinstite s-au folosit de frauda prin afiliere pentru a face victime în rândul membrilor propriilor lor grupuri religioase, conducătorii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă i-au avertizat pe membrii ei în mod clar şi frecvent să se ferească de aceste tipuri de înşelătorii.
În luna februarie a anului 2008, Prima Preşedinţie a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a trimis o scrisoare pentru a fi citită în toate congregaţiile mormone din Statele Unite şi Canada, în care se afirma:
Informaţiile despre jocuri piramidale şi investiţii neînţelepte ne determină să-i sfătuim, din nou, pe membri cu privire la gestionarea cu prudenţă a propriilor probleme financiare.
Suntem îngrijoraţi de faptul că unii membri ai Bisericii ignoră îndrumarea, atât de des repetată, de a planifica un buget şi de a se încadra în el, de a evita să facă datorii şi de a economisi pentru vremurile grele. Trebuie să se acorde, de asemenea, atenţie investiţiilor făcute cu înţelepciune în instituţii responsabile şi sigure din punct de vedere financiar. Suntem, de asemenea, îngrijoraţi de faptul că există persoane care folosesc relaţii de încredere pentru a promova investiţii riscante sau chiar frauduloase şi afaceri ilegale.
Deşi toate investiţiile implică un element de risc, acel risc poate fi gestionat urmând principii financiare sigure şi verificate: în primul rând, evitaţi să faceţi datorii inutile, în special datorii pentru bunuri de consum; în al doilea rând, înainte de a face investiţii, căutaţi sfatul unui consilier financiar specializat şi, în al treilea rând, fiţi înţelepţi.
Îi îndemnăm pe conducători să predea şi să accentueze, cu regularitate, aceste principii.
Mai mult, conducătorii Bisericii, în alte împrejurări, inclusiv în congregaţiile locale, i-au avertizat constant pe membrii Bisericii, de-a lungul anilor, despre pericolele reprezentate de investiţiile riscante şi fraudă. Urmează câteva exemple de declaraţii rostite, în trecut, de către conducători ai Bisericii despre acest subiect:
Joseph B. Wirthlin, „Datorii lumeşti, datorii cereşti”, Liahona, mai 2004, p. 40
Din când în când, auzim povestiri despre lăcomie şi egoism, care ne produc mare supărare. Auzim despre fraudă, despre nerestituirea unui împrumut luat, despre fraude financiare şi despre falimente… Suntem oameni integri. Credem în onorarea datoriilor noastre şi în faptul de a fi oneşti în relaţiile cu semenii noştri.
Joseph B. Wirthlin, „Personal Integrity”, Ensign, mai 1990, p. 30
Pentru că am primit Spiritul lui Hristos pentru a deosebi binele de rău, ar trebui să alegem, întotdeauna, binele. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi, chiar dacă frauda, inducerea în eroare, înşelătoria şi duplicitatea par, adesea, să fie acceptate în lumea în care trăim. Minciuna, furtul şi înşelăciunea sunt la ele acasă. Integritatea, aderarea fermă la cele mai înalte standarde morale şi etice, este esenţială în viaţa unui adevărat sfânt din zilele din urmă.
M. Russell Ballard, „Keeping Life’s Demands in Balance”, Ensign, mai 1987, p. 13
„Nu există scurtături pentru asigurarea siguranţei financiare. Nu vă încredinţaţi banii altor persoane fără ca mai întâi să faceţi o evaluare atentă a oricărei investiţii propuse. Oamenii noştri au pierdut mult prea mulţi bani încredinţându-şi bunurile altor persoane. După părerea mea, nu vom avea niciodată un echilibru în viaţă dacă banii noştri nu se află în siguranţă.”
Dallin H. Oaks, „Brother’s Keeper”, Ensign, nov. 1986, p. 20
O formă mai elaborată a furtului este frauda, care-şi dobândeşte câştigul minţind despre un fapt esenţial al tranzacţiei. Promotorii fraudei, care rostesc cuvinte plăcute auzului şi care se fac plăcuţi celor din jur, îşi determină, prin inducere în eroare, semenii să participe la investiţiile despre care promotorii ştiu că sunt mult mai riscante decât îndrăznesc să spună. Dificultatea de a o dovedi fac din fraudă un lucru pentru care cineva este greu să fie găsit vinovat. Însă scăpările legilor omeneşti nu sunt o scuză pentru încălcarea legilor lui Dumnezeu. Chiar dacă metoda lor de a înşela ar putea scăpa nepedepsită în această viaţă, hoţii cu cămăşi albe şi cravate vor fi, în cele din urmă, descoperiţi şi pedepsiţi pentru ceea ce sunt.
Marvin J. Ashton, „Be of Good Cheer”, Ensign, mai 1986, p. 66
Profeţii din zilele noastre ne-au implorat în mod clar să evităm jocurile piramidale de „îmbogăţire rapidă” dacă vrem să nu avem parte de durerile de cap provocate de sclavia financiară. Poate că nu am spus suficient despre faptul că prea mulţi dintre noi, în momentele noastre de visare la măreţie, plantăm seminţele propriului nostru dezastru economic. Ulterior, când am pierdut foarte mult, îi învinovăţim pe cei care au participat alături de noi. Este greu să fii liniştit când autoamăgirea îţi este partener. Când ne expunem, de bunăvoie, vânturilor şi furtunilor fraudei şi înşelătoriei, nu ar trebui să fim surprinşi când ieşim în pierdere. De-a lungul anilor de ascultare a acelora care au avut parte de mari pierderi financiare, i-am auzit pe mulţi spunând la disperare: „Am fost păcălit”. Deseori, inima mea, mintea şi Spiritul m-au îndemnat să spun: „Da, aţi fost păcălit de propria persoană”. Cu toţii trebuie să fim încurajaţi să ne ridicăm privirea şi să vedem unde ne duc gândurile şi priorităţile noastre nedeclarate. Autoamăgirea ne determină să-i învinovăţim pe alţii pentru eşecurile noastre.
James E. Faust, „Integrity, the Mother of Many Virtues”, Ensign, mai 1982, p. 47
Roadele muncii asidue şi ale cumpătării pot fi folosite, în mod corespunzător, pentru a face investiţii sigure. O investiţie bună, sigură, poate echivala cu ani de trudă, chiar dacă există un anumit risc în tot ceea ce facem. Dar investiţiile care sunt foarte riscante şi promovate cu promisiuni ireale, vagi despre câştiguri mai mari decât cele normale ar trebui analizate cu multă atenţie. Conducătorii Bisericii ne-au avertizat de mult timp în privinţa speculaţiilor financiare. Brigham Young a spus: „Dacă este ceva ce Domnul mi-a revelat vreodată, atunci El mi-a arătat că vârstnicii lui Israel trebuie să renunţe la speculaţiile financiare şi să-şi îndeplinească responsabilităţile chemării lor”.
În zilele noastre, preşedintele Nathan Eldon Taner a spus: „Investiţiile trebuie să fie pe deplin asigurate astfel încât să nu pună în pericol siguranţa familiei. Nu investiţi în speculaţii financiare. Spiritul speculaţiei poate deveni incontrolabil. Multe averi au fost pierdute din cauza poftei necontrolate de a acumula mai mult şi mai mult. Fie ca noi să învăţăm din durerile din trecut şi să evităm înrobirea timpului nostru, energiei şi a sănătăţii noastre generale în faţa unei pofte nepotolite de a dobândi cât mai multe bunuri materiale”.
Marvin J. Ashton, „This Is No Harm”, Ensign, mai 1982, p. 9
O minciună poate fi comunicată fără a fi rostite cuvinte. Uneori, o înclinare a capului sau păstrarea tăcerii pot induce în eroare. Recomandarea unei investiţii financiare îndoielnice, consemnarea de informaţii false într-un registru financiar, linguşirea sau nedivulgarea tuturor informaţiilor necesare sunt alte câteva modalităţi de a transmite o minciună.
Evitaţi-i pe cei care doresc să luaţi decizii pe loc sau care doresc să le daţi numerar pe loc. Toate ocaziile de a face o investiţie bună pot permite alocarea unui timp pentru analiză şi examinare minuţioasă. Trebuie să adunăm toate informaţiile disponibile şi să le analizăm cu atenţie şi, apoi, să luăm deciziile care sunt cele mai bune pentru toată lumea. Când apar situaţii şi cazuri ce nu par esenţiale, integritatea personală trebuie să fie elementul cheie în luare fiecărei decizii. Când acţiunile corecte nu sunt destul de evidente, onestitatea personală ne va conduce să discernem şi să dezvăluim puncte sau fapte relevante pe care alţii s-ar putea să nu le cunoască. Un om integru îi va ajuta pe alţii să fie oneşti. Un om integru va adresa întrebări şi va oferi răspunsuri corecte. Integritatea face posibil să avem o conduită personală neprihănită cu mult înainte de momentul trecerii la fapte.
Un om înţelept nu-şi va permite să devină o victimă a celor fără scrupule din cauza unei mândrii false. Deseori, oamenii sunt escrocaţi pentru că falsa mândrie îi împiedică să adreseze întrebări şi să caute mai multe informaţii. De teamă să nu se facă de ruşine sau să fie considerat ignorant, potenţialul investitor dă, adesea, din cap în sens afirmativ chiar dacă nu înţelege cuvintele vânzătorului. „Ce înseamnă aceasta?”, „Care sunt riscurile?”, „Care sunt pericolele?”, „Care este trecutul companiei?”, „Cine ar putea oferi referinţe despre dumneavoastră?”, toate acestea sunt întrebări ce merită adresate. Când promotorii de investiţii folosesc cuvinte ce par simple, cum ar fi „eschivă”,adăpost”, „scutire”, „anuitate”, „protecţie”, „scutit de taxe”, „izolat” şi „suportă amânare”, cumpărătorul ar face bine să fie foarte atent.
Dacă deciziile precaute nu pot fi luate pe baza cunoştinţelor proprii, atunci trebuie cerut sfatul persoanelor cunoscătoare şi de încredere. Ofertele care nu suportă amânare sau o analiză atentă nu sunt bune.
„Protecting Family Finances by Avoiding Fraud”, Ensign, iunie 2008
(Vezi tot articolul în linkul de mai sus.)
Aceste avertizări rostite în trecut de către conducătorii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă le-au transmis membrilor un mesaj clar că ameninţarea fraudei prin afiliere este reală. Această avertizare venită din partea conducătorilor Bisericii din întreaga lume este deseori repetată şi întărită la nivel local atât prin învăţăturile din cadrul congregaţiilor, cât şi prin sfaturile oferite persoanelor şi familiilor de către conducătorii locali neremuneraţi.