Sediul central
Biserica este condusă de 15 apostoli. Apostolul cu vechimea cea mai mare în acest oficiu este preşedintele Bisericii, iar el alege alţi doi apostoli care să-i fie consilieri. Ei trei formează Prima Preşedinţie, care este forul suprem de conducere al Bisericii. Ceilalţi doisprezece formează Cvorumul celor Doisprezece – al doilea forum de conducere al Bisericii. Împreună, Prima Preşedinţie şi Cei Doisprezece veghează asupra întregii Biserici. Membrii Bisericii afirmă că această structură organizatorică datează din perioada Noului Testament.
Toţi apostolii sunt consideraţi de către membrii Bisericii „martori speciali” ai lui Isus Hristos în toată lumea. Ei călătoresc des, adresându-se şi încurajând mari congregaţii de membri şi de oameni interesaţi care nu sunt membri ai Bisericii, precum şi întâlnindu-se cu respectivii conducători locali.
Conducătorii numiţi Cei Şaptezeci – un alt oficiu întâlnit în Noul Testament – îi ajută pe cei Doisprezece Apostoli şi slujesc în diferite locuri din întreaga lume. În prezent, sunt opt cvorumuri ale Celor Şaptezeci. Fiecare cvorum poate să aibă până la 70 de membri. Unii dintre Cei Şaptezeci sunt desemnaţi să aibă funcţii administrative în sediile centrale, însă cei mai mulţi locuiesc şi lucrează într-o anumită zonă geografică a Bisericii.
Vezi, de asemenea, „Cum este ales preşedintele Bisericii?”.
Congregaţii locale
Conducătorul unei congregaţii se numeşte episcop. „Parohia” sa administrativă se numeşte episcopie.
Un grup de episcopii formează un ţăruş, iar conducătorul unui ţăruş este preşedintele de ţăruş. „Ţăruş” nu este un termen întâlnit în Noul Testament, însă este luat din alegoria cortului din Vechiul Testament, în care „cortul”, sau biserica, este susţinut de către ţăruşi de sprijin.
Preşedinţii de ţăruş şi episcopii sunt conducătorii cei mai des întâlniţi de către cei mai mulţi dintre membrii Bisericii. Aceşti conducători nu sunt remuneraţi şi au multă autonomie locală.
Timpul şi efortul considerabile necesare pentru administrarea unui ţăruş sau unei episcopii şi pentru îndeplinirea nevoilor membrilor sunt oferite de către membri. Celor mai mulţi dintre membri li se cere de către conducătorii locali să slujească în anumite funcţii. Responsabilităţile includ chemări de administrare locală, de predare sau de alt fel de slujire. Oamenii care deţin aceste responsabilităţi sunt înlocuiţi la un anumit interval de timp. Episcopii slujesc, de regulă, timp de aproximativ cinci ani, iar preşedinţii de ţăruş, timp de aproximativ nouă ani.
Organizaţii de sprijin
Biserica are organizaţii auxiliare locale numite Societatea de Alinare, Şcoala de duminica, Tinerii Băieţi, Tinerele Fete şi Societatea Primară.
Biserica are în funcţiune un sistem educaţional, unul de bunăstare şi un program misionar.