Programul misionar al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este una dintre cele mai recunoscute caracteristici ale sale. Misionarii mormoni pot fi văzuţi atât pe străzile a sute de oraşe mari din lume, cât şi în mii de alte comunităţi mai mici.
Efortul misionar se bazează pe tiparul care se regăseşte în Noul Testament şi potrivit căruia misionarii slujesc câte doi, predică Evanghelia şi îi botează pe credincioşi în numele lui Isus Hristos. Isus Hristos (vezi, de exemplu, munca depusă de Petru şi Ioan în Faptele apostolilor).
Mai mult de 50.000 de misionari slujesc în misiune pentru Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în acelaşi timp. Majoritatea dintre ei sunt tineri sub vârsta de 25 de ani, care slujesc în aproape 350 de misiuni din întreaga lume.
| Temple Square is always beautiful in the springtime. Gardeners work to prepare the ground for General Conference. © 2012 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. | 1 / 2 |
Misionarii pot fi băieţi necăsătoriţi cu vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani, femei necăsătorite cu vârste mai mari de 19 ani şi cupluri pensionate. Misionarii lucrează alături de un coleg de acelaşi sex în timpul misiunii lor, cu excepţia cuplurilor, care lucrează alături de soţii sau soţiile lor. Băieţii necăsătoriţi slujesc pentru doi ani şi fetele necăsătorite slujesc pentru 18 luni.
Misionarii îşi primesc însărcinarea de la sediul central al Bisericii şi sunt trimişi doar în ţările în care guvernul permite Bisericii să-şi desfăşoare activitatea. Misionarii nu solicită în ce zonă să-şi desfăşoare activitatea şi nu ştiu dinainte dacă va fi nevoie să înveţe o limbă nouă.
Înainte de a merge în zona desemnată, misionarii petrec o perioadă scurtă de timp la unul dintre cele 15 centre de pregătire a misionarilor existente. Acolo, ei învaţă să predea Evanghelia în mod sistematic şi clar şi, dacă este necesar, ei încep să înveţe limba oamenilor cărora le vor preda. Cel mai mare centru de pregătire este în Provo, Utah, şi centre adiţionale sunt în Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Republica Dominicană, Anglia, Ghana, Guatemala, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Filipine, Africa de Sud şi Spania.
Misionarii poartă denumirea de „vârstnic” şi misionarele denumirea de „surori”.
O zi obişnuită în cadrul misiunii începe cu deşteptarea la 6:30 a.m. pentru studiul personal. Ziua este petrecută făcând prozelitism, mergând la discuţii sau lecţii programate vizitând cămine sau întâlnind oameni pe stradă ori în alte locuri publice. Misionarii îşi încheie ziua de lucru la 22:30.
În unele părţi ale lumii, sunt trimişi misionari doar pentru a face muncă umanitară sau în alte scopuri bine definite. Acei misionari nu fac prozelitism.
Munca misionară este voluntară. Misionarii îşi finanţează singuri misiunea – cu excepţia transportului în ţara unde vor lucra şi înapoi – şi nu sunt plătiţi pentru serviciile lor.
Contactul cu familia şi prietenii pe parcursul slujirii este limitat la scrisori şi apeluri telefonice făcute familiei cu anumite ocazii. Pe durata misiunii, misionarii evită divertismentul, petrecerile şi alte activităţi specifice acestei vârste pentru ca să se poată concentra pe munca lor de slujire şi de predare a Evangheliei lui Isus Hristos.