În Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, cuvântul pecetluireface referire la unirea pentru eternitate a unui bărbat, a unei femei şi a copiilor lor. Această pecetluire poate fi înfăptuită numai într-un templu, de către un bărbat care deţine preoţia, sau autoritatea de la Dumnezeu. Conform credinţei sfinţilor din zilele din urmă, pecetluirea înseamnă că relaţiile de familie vor ţine şi după moarte, dacă persoanele respective trăiesc în acord cu învăţăturile lui Isus Hristos. Pentru sfinţii din zilele din urmă, familiaeste esenţială în planullui Dumnezeu, fiind cea mai importantă unitate atât pe pământ, cât şi în eternitate.
Când un bărbat şi o femeie se căsătoresc într-un templu mormon, ceremonia respectivă este numită pecetluire. Când acest cuplu are, ulterior, copii, ei sunt consideraţi ca fiind, în mod automat, pecetluiţi cu părinţii lor. Cuplurile care s-au alăturat Bisericii după căsătoria lor sau care nu s-au căsătorit iniţial în templu, din diferite motive, au încă ocazia de a fi pecetluite, mai târziu, în templu. Părinţii pot să-şi aibă, atunci, copiii pecetluiţi cu ei. Aceste rânduieli de pecetluire pot fi, de asemenea, înfăptuite pentru şi în folosul celor decedaţi, unind astfel familii de-a lungul generaţiilor.
1 / 2 |
Isus HristosÎnsuşi a vorbit despre pecetluire, în Noul Testament:
„Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: «Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?» …
Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: «Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!».
Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: «Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.
Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri»” ( Matei 16:13, 16–19).
Sfinţii din zilele din urmă cred că aceeaşi autoritatecare i-a fost dată lui Petru, i-a fost dată lui Joseph Smithîn anul 1829 şi transmisă mai departe actualului profet şi preşedinte al Bisericii, Thomas S. Monson. Numai profetul poate conferi putere de pecetluire altor bărbaţi şi sunt, relativ, puţini bărbaţi care deţin această autoritate într-un anumită perioadă de timp.