Trinitatea din creştinismul tradiţional este numită Dumnezeire de membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Deşi sfinţii din zilele din urmă şi ceilalţi creştini folosesc aceiaşi termeni pentru Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt (sau Duhul Sfânt), modul în care înţeleg sfinţii din zilele din urmă pe cei trei membri ai Dumnezeirii este total diferit de modul în care sunt înţeleşi de creştinismul tradiţional.
Dumnezeu Tatăl
Dumnezeu este numit, deseori în Biserică, Tatăl Ceresc, pentru că El este Tatăl tuturor spiritelor umane şi ele sunt create după chipul Său (Genesa 1:27). Este un termen adecvat pentru un Dumnezeu bun şi drept, atotştiutor şi atotputernic. Mormonii au credinţa că El are un trup ca al omului, dar este nemuritor şi perfect. Tatăl Ceresc a instituit „planul salvării”, care permite oamenilor să trăiască veşnic în prezenţa Sa şi împreună cu familiile lor. De fapt, aceasta este lucrarea Sa – să realizeze nemurirea şi viaţa veşnică a fiilor şi fiicelor Sale.
Isus Hristos
Isus Hristos se află în centrul a ceea ce înseamnă Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, care poartă numele Său. Fiecare rugăciune rostită în cămine şi fiecare predică din capele se încheie în numele lui Isus Hristos. Simbolurile împărtăşaniei (comuniunii) care sunt luate săptămânal în adunările de preaslăvire sunt simboluri ale ispăşirii Sale. Sfinţii din zilele din urmă acceptă în totalitate relatările despre naşterea, viaţa şi slujirea, moartea şi învierea lui Isus Hristos cuprinse în Noul Testament. El, asemeni Tatălui Său, are un trup fizic, acelaşi trup care a ieşit din mormânt după învierea Sa şi pe care i-a invitat pe apostolii Săi să-l pipăie şi să-l vadă (vezi Luca 24:39).
Ca singurul om desăvârşit care a trăit vreodată, Isus a stabilit, în viaţa Sa, un exemplu pentru tot ce avea să urmeze. Pentru că oamenii sunt imperfecţi, sacrificiul ispăşitor al lui Hristos plăteşte preţul păcatului cu condiţia ca persoana să se pocăiască. Sacrificiul Său permite, de asemenea, întregii omeniri să fie înviată în nemurire. El este Salvatorul şi, într-un moment din viitor, va fi Judecătorul.
Duhul Sfânt
Membrii Bisericii au credinţa că Duhul Sfânt este o fiinţă de spirit, nu o fiinţă în carne şi oase. Misiunea specială a Duhului Sfânt – numit uneori Spiritul Sfânt – este să mărturisească despre Tatăl şi despre Fiul, să reveleze adevărul, să aline şi să sfinţească. El este un îndrumător şi învăţător divin.
Sfinţii din zilele din urmă au credinţa că Duhul Sfânt îi poate inspira şi influenţa pe oamenii neprihăniţi, care sunt receptivi la acele îndemnuri. Pe lângă aceasta, „darul” Duhului Sfânt înseamnă privilegiul de a te bucura de tovărăşia Sa constantă dacă urmezi poruncile lui Dumnezeu. Este dat după botez membrilor Bisericii de către un deţinător al preoţiei care îşi aşează mâinile pe capul persoanei botezate şi o binecuvântează să „primească Duhul Sfânt”.