Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost organizată oficial într-o cabană mică de lemn, în statul New York, în anul 1830.
A fost nevoie de 117 ani – până în anul 1947 – ca Biserica să crească de la primii şase membri la un milion de membri. Misionarii au fost o caracteristică a Bisericii încă din primele ei zile, mergând către pământurile nativilor americani, în Canada şi, în anul 1837, în afara continentului nord american, în Anglia. Nu după mult timp, misionarii lucrau în Europa, precum şi în India şi în Insulele din Pacific.
Cifra de două milioane de membri a fost atinsă după numai 16 ani, în anul 1963, iar cea de trei milioane, opt ani mai târziu. Acest tipar de creştere rapidă a continuat cu aproximativ un milion de noi membri care s-au alăturat Bisericii la fiecare trei ani sau mai puţin. Creşterea constă atât din botezul convertiţilor, cât şi din creşterea naturală prin intermediul naşterii copiilor.
Astăzi, numărul total de membri este de peste 14 milioane.
1 / 2 |
Consecinţele acestei creşteri rapide şi susţinute pot fi văzute în multe părţi ale lumii, acolo unde există Biserica. Congregaţiile care sunt grupate în funcţie de zonele geografice, cunoscute sub denumirea de episcopii, sunt împărţite periodic pe măsură ce devin mult prea mari pentru a putea fi administrate sau pentru a putea preaslăvi într-o capelă sau casă de întruniri. Din punct de vedere statistic, în fiecare zi se construiesc noi clădiri care să găzduiască numărul crescând de membri.
Conform National Council of Churches (Consiliului Naţional al Bisericilor), Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este a doua biserică din Statele Unite ca ritm de creştere. Totuşi, în pofida numărului ei de membri aflat în creştere, Biserica avertizează împotriva atenţiei exagerate acordată statisticilor. Biserica nu face statistici comparative cu alte biserici şi nici nu afirmă că este biserica creştină cu cea mai rapidă creştere, în pofida comentariilor frecvente din media care afirmă acest lucru. Astfel de comparaţii iau rar în calcul o mulţime de factori complecşi, inclusiv rata de activitate şi cea de deces, metodologia folosită în înregistrarea sau numărarea membrilor şi factorii care determină calitatea de membru. Rata de creştere diferă, de asemenea, foarte mult în întreaga lume. Mai mult, mulţi alţi factori contribuie la întărirea Bisericii, în special devotamentul şi angajamentul membrilor ei.