Aceasta este prima dintr-o serie de trei articole despre Biserica din întreaga lume.
Poate fi o biserică unită şi diversă în acelaşi timp? ? Într-o lume globală cum este a noastră, în care oamenii fac schimburi de idei şi de cultură mai uşor decât au făcut-o vreodată, o întrebare mai potrivită ar fi: „Cum poate o biserică supravieţui fără unitate şi diversitate?”. Departe de a fi în contradicţie, cele două se complementează una pe cealaltă precum feţele unei monede.
Diversele chipuri ale mormonilor
„Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.” Efeseni 2:19
Chipul Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă se schimbă. Pe vremuri compunându-se în majoritate din oameni din Europa de Nord şi concentrându-se în statul Utah, numărul membrilor Bisericii a crescut în întreaga lume începând de la jumătatea anilor 1900. Astăzi, acest chip reflectă fiecare rasă şi cultură şi are mai multă culoare şi mai multă diversitate decât a avut vreodată.
Mozaicul vă poate surprinde. Sfinţi din zilele din urmă trăiesc în 190 de ţări, naţiuni şi teritorii, vorbesc peste 120 de limbi şi preaslăvesc în aproape 30.000 de congregaţii în întreaga lume. Brazilienii conduc Biserica în Brazilia. Japonezii organizează lucrarea în Japonia.
Germanii propovăduiesc Evanghelia membrilor din Germania. Iar Biserica, ocazional, formează congregaţii care să întâmpine nevoile comunităţilor etnice, precum cele ale polonezilor din Chicago, ale chinezilor din oraşul Salt Lake şi ale cambodgienilor din Massachusetts.
Misionari din întreaga lume slujesc în peste 400 de misiuni. Un tânăr din Italia poate sluji într-o misiune din Anglia în care se vorbeşte limba mandarină; o tânără din Australia poate sluji într-o misiune din California în care se vorbeşte limba hmongă; un cuplu de pensionari din Idaho poate sluji într-o misiune medicală în India. Aceşti voluntari se adaptează culturilor străine şi iubesc oamenii cărora le slujesc.
Însă statisticile ne exprimă doar o parte. O mare parte a acestei povestiri este spusă prin intermediul expresiei culturale.
Participaţi la un eveniment cultural de la dedicarea oricărui templu SZU şi veţi putea observa entuziasmul popoarelor lumii. Indiferent dacă includ măiestria artistică a culturilor din Europa de Est, prezentată la Templul Kiev, din Ucraina, sau spectacolele energetice de muzică folk din Buenos Aires, Argentina, aceste evenimente ne prezintă dansul, muzica şi costumele sfinţilor din zilele din urmă în mediile lor natale.
La fiecare trei ani, artiştii mormoni din întreaga lume participă la Competiţia Internaţională de Artă. Organizat de Biserică, acest eveniment prezintă tablouri, desene, ilustraţii, fotografii, sculpturi şi multe altele. Adunate într-o singură etalare eclectică, una lângă cealaltă, aceste lucrări prezintă profunzimea reflectării religioase şi măiestria imaginaţiei spirituale. Participanţii poartă în ei personalitatea moştenirii lor şi sentimentele specifice regiunii lor. Nicio perspectivă nu o umbreşte pe cealaltă, iar culorile Evangheliei ies la iveală.
În fiecare ţară şi zonă, sfinţii din zilele din urmă contribuie la propria cultură. Însă, indiferent de etnie sau înfăţişare, ei au o identitate comună în calitate de copii ai aceluiaşi Tată Ceresc. Rasa este o parte importantă a scopului uman. Dar chiar dacă aceste diferenţe ne îmbogăţesc, Evanghelia lui Isus Hristos le transcende pe toate.
A fi trupul lui Hristos
„Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.” 1 Corinteni 12:12
A trăi potrivit Evangheliei nu necesită ca oamenii să abandoneze ceea ce îi face unici. Calităţile care definesc identitatea şi construiesc caracterul contribuie, de asemenea, la binele Bisericii. În Noul Testament, apostolul Pavel a comparat Biserica cu trupul lui Hristos. În acea perioadă, ramuri ale Bisericii s-au răspândit în rândul diverselor culturi şi naţionalităţi din zona mediteraneană. El a scris: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup” (1 Corinteni 12:13). La fel este şi astăzi. Biserica are membri de toate rasele şi naţionalităţile şi fiecare este un membru esenţial al acesteia.
Din cauza diferenţelor dintre ei, sfinţii din zilele din urmă găsesc alinare în lucrurile pe care le au în comun. Oriunde călătoresc, fie că la Seoul, Sao Paulo sau St. Petersburg, membrii Bisericii simt înfrăţirea din cadrul comunităţii lor religioase. Ei împărtăşesc un set de crezuri comune, un vocabular familiar şi un angajament comun de a se îngriji unul de altul. Deşi pot avea păreri diferite cu privire la politică sau economie, ei se întăresc unul pe celălat pe măsură ce tratează diferenţele cu înţelegere şi sensibilitate.
Intrând într-o capelă mormonă şi auzind ritmul unei adunări de preaslăvire mormone îi poate face pe membri să se simtă ca acasă. Adunările de duminica au acelaşi program, în cadrul lor se intonează muzică asemănătoare şi se administrează aceeaşi împărtăşanie. În cadrul cuvântărilor se citează din aceleaşi scripturi iar învăţătorii predau din aceleaşi lecţii. Aceleaşi resurse sunt traduse şi distribuite congregaţiilor în întreaga Biserică. Totuşi, fiecare sfânt din zilele din urmă percepe această experienţă într-un mod diferit. O cultură unită a Evangheliei există alături de diferitele medii individuale şi ale societăţii.
Până la urmă, nu există sfinţi din zilele din urmă americani, sfinţi din zilele din urmă europeni, sfinţi din zilele din urmă latini, sfinţi din zilele din urmă africani sau sfinţi din zilele din urmă asiatici. Ei sunt, pur şi simplu, sfinţi din zilele din urmă.