Sunt peste 30 de ani de când Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a început să-i rânduiască în preoţie pe membrii săi cu descendenţă africană.
A fost un moment important în istoria Bisericii, cu implicaţii nu numai pentru membrii din Statele Unite, ci şi pentru Biserica din întreaga lume.
Entuziasmul cu care a fost primită această schimbare a practicii de către membrii Bisericii de pretutindeni a beneficiat de o atenţie remarcabilă în acea perioadă. Ken Woodward, autorul articolelor pe tema religiei din Newsweek, a scris în numărul din 19 iunie 1978 al revistei:
Revelaţia i-a luat prin surprindere pe trecătorii ce străbăteau, la ora prânzului, oraşul Salt Lake. Un bărbat care tocmai îşi deschisese radioul portabil pentru a asculta un post al Bisericii, a strigat entuziasmat lucrătorilor din sediul Bisericii: „Tocmai au anunţat că negrii pot primi preoţia!”. James Dawson, unul dintre membrii de culoare ai faimosului Cor al Tabernacolului Mormon, a spus colegilor săi sfinţi din zilele din urmă: «Credinţa mea este întărită, sunt foarte fericit»”.
| Temple Square is always beautiful in the springtime. Gardeners work to prepare the ground for General Conference. © 2012 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. | 1 / 2 |
În alte părţi, membri ai Bisericii, albi şi negri, emoţionaţi, se anunţau unii pe alţii, claxonau pe străzi şi se adunau în grupuri pentru a discuta despre anunţul atât de neaşteptat care a urmat unei experienţe spirituale deosebit de însemnate a preşedintelui de atunci al Bisericii Spencer W. Kimball şi apostolilor din Biserică.
Ken Woodward de la Newsweek a spus în continuare că următorii paşi probabili vor fi crearea unor congregaţii de culoare sub îndrumarea unor vârstnici de culoare.
Aşa spunea previziunea lui Woodward. Chiar şi în 1978, la un deceniu după ce mişcarea pentru drepturi civile a schimbat faţa Americii, credincioşii din multe alte biserici din ţară au continuat să aibă o atitudine segregaţionistă. Majoritatea negrilor au continuat să preaslăvească împreună cu negrii şi majoritatea albilor împreună cu albii. Puţini preoţi negri rânduiţi predicau congregaţiilor de albi iar discriminarea sub diferite alte forme a continuat să existe mulţi ani după aceea.
Dar nimic de acest fel nu s-a întâmplat în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Nu a existat niciodată vreun principiu de segregare a congregaţiilor. Acolo unde mormonii de diferite rase şi etnii au fost vecini, ei au preaslăvit întotdeauna împreună de-a lungul istoriei Bisericii. Negrii fuseseră botezaţi ca membri cu mult timp înainte de 1978, predicaseră de la pupitru şi oferiseră rugăciuni pentru congregaţii de albi numeroase – niciuna dintre aceste acţiuni nu cereau membrului să deţină oficiul preoţiei.
După anunţarea schimbării din iunie 1978, Biserica a început imediat să rânduiască membri bărbaţi negri activi în oficiul preoţiei oriunde se aflau aceştia în lume. Primul templu din Africa a fost construit în Africa de Sud în anul 1981 şi alte două – în Ghana şi Nigeria – au fost dedicate mai recent.
Titlul unui articol publicat de Washington Post în 2007 vorbea despre „noua faţă a mormonismului global”. New York Times menţiona într-un articol, în 2005, că o nouă clădire a Bisericii din oraş era „una cu congregaţiile cele mai integrate din punct de vedere al rasei din Harlem, numărul credincioşilor albi fiind aproape egal cu cel al credincioşilor negri.
Reportajele apărute în mass-media erau, în general, favorabile, dar au existat şi câteva excepţii, mai ales în atmosfera fierbinte a unei campanii electorale.
Ahmad Corbitt, afro-american care este preşedinte al unui ţăruş (echivalent al unei dioceze) din New Jersey, a spus că acuzaţiile de rasism aduse Bisericii trebuie „privite aşa cum sunt”.
„Eu cred că toată lumea înţelege că oamenii spun, din motive politice, lucruri care nu corespund faptelor”, a spus Corbitt.
Corbitt conduce unul dintre cei mai eterogeni ţăruşi din Biserică. Deşi membrii sunt în mare parte albi, cele douăsprezece congregaţii sunt formate din oameni de etnii diverse.Trei dintre congregaţiile sale vorbesc spaniola iar preşedinţia lui Corbitt este formată dintr-un consilier alb şi un consilier tongan.
„Oricine afirmă că Biserica este rasistă nu vorbeşte din experienţă personală şi nu cunoaşte armonia între rase care există în familia care este Biserica noastră”, a spus Corbitt. Poate unii membrii de culoare au avut experienţe negative ici şi colo în Biserica noastră care cuprinde 13 milioane şi jumătate de membri.Dar, în nenumărate adunări cu membri şi conducători ai Bisericii de la toate nivelurile la care am participat de-a lungul anilor, nu am trăit niciodată ceva care să semene, nici pe departe, cu rasismul.
Tony Parker, un alt preşedinte de ţăruş afro-american, îndrumă nouă congregaţii din zona Atlanta, inclusiv una condusă de un episcop negru. Parker este membru al Bisericii mormone de 25 de ani.
„Acum sunt o persoană mai bună decât eram atunci”, spune Parker. Am o părere mai bună despre mine. Au fost ani de creştere şi progres personal.”
Parker spune că are un răspuns simplu pentru criticii dinafara Bisericii.„Oricine crede că Biserica este rasistă trebuie să vină şi să vadă. Se pot aşeza în biserica noastră şi pot privi sau discuta cu membrii.”
Întrebat dacă s-a confruntat vreodată cu un comentariu negativ din partea unui alt sfânt din zilele din urmă, Parker a spus: „Experienţa mea a fost aproape întotdeauna pozitivă. Desigur, au existat uneori poticneli pe drum, dar nimic care să-mi afecteze convingerile personale.