Președintele M. Russell Ballard a murit la vârsta de 95 de ani

Anunțăm cu tristețe faptul că președintele M. Russell Ballard, președintele în exercițiu al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, a decedat. După o scurtă perioadă petrecută în spital, dânsul a revenit acasă, unde s-a ocupat de îndatoririle obișnuite pe cât de bine a putut, dar, pe 12 noiembrie 2023, în jurul orei 23:15, înconjurat de cei dragi, a decedat. Dânsul avea 95 de ani.

Președintele Ballard a devenit apostol în data de 6 octombrie 1985. Dânsul a fost anunțat ca fiind președintele în exercițiu al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli în data de 16 ianuarie 2018. La fel cum s-a întâmplat cu apostolii din vremurile din Noul Testament, apostolii de astăzi sunt chemați să fie martori speciali ai lui Isus Hristos. Președintele Ballard a fost unul dintre cei 15 bărbați care supravegheau creșterea și dezvoltarea Bisericii la nivel mondial, care are acum peste 17 milioane de membri.

Președintele Bisericii, președintele Russell M. Nelson, a spus: „Președintele Ballard nu a fost niciodată indecis. El cunoștea exact învățăturile Domnului și cum puteau fi puse în practică în viața personală și să aducă bucurie și fericire”.

„Am lucrat împreună îndeaproape și mi-a plăcut întotdeauna felul lui cald de a fi”, a spus președintele Dallin H. Oaks, din Prima Președinție, care a stat lângă președintele Ballard în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli timp de mai bine de trei decenii. „El era un bărbat de încredere. Și a fost un bărbat care avea încredere în tine.”

Președintele Ballard are șapte copii, 43 de nepoți, 105 strănepoți și un stră-strănepot.

Detaliile privind înmormântarea urmează să fie anunțate.

A învăța etica muncii de la o vârstă fragedă

Melvin Russell Ballard s-a născut în orașul Salt Lake, Utah, în data de 8 octombrie 1928, avându-i ca părinți pe Melvin R. Ballard și Geraldine Smith Ballard. Dânsul a învățat despre etica muncii de la o vârstă fragedă – lucrând la o firmă de vânzări auto. Tatăl dânsului a înființat Ballard Motor Company, iar tânărul Russell, singurul băiat dintr-o familie cu patru copii, a lucrat în fiecare departament al companiei, inclusiv conducând mașini în incinta lotului de mașini la mâna a doua când abia era un adolescent.

Aceste experiențe au stabilit un model de a lucra, care l-a ajutat pe președintele Ballard în toate aspectele vieții dânsului. Dânsul a spus: „Am învățat de la tatăl meu că, atunci când începi ceva, trebuie să și termini”. „În cele din urmă, ceea ce faci îți aduce mulțumire, fie prin faptul că ai de câștigat, și asta îți aduce profit, fie că înveți că nu va funcționa și vei renunța, dar niciodată nu te vei întreba dacă ai fi vrut să faci aceasta”.

O astfel de atitudine răbdătoare i-a fost utilă de-a lungul vieții – inclusiv în perioada petrecută la Universitatea Utah, în munca sa în domeniul automobilelor, al proprietăților imobiliare și al investițiilor; și în diferitele însărcinări în Biserică.

„Experiența sa în afaceri i-a fost de mare folos când era nevoie să fie adresate întrebări de explorare care trebuiau adresate când era propus un program sau când ne întrebam: «Folosim noi resursele în mod eficient?»”, a spus președintele Oaks.

Un conducător al Bisericii cu sânge de profeți în vene

Președintele Ballard a avut busturile a trei conducători renumiți ai Bisericii în biroul dânsului: unul al fondatorului Bisericii, Joseph Smith, unul al fratele său Hyrum (stră-străbunicul președintelui Ballard)și unul al președintelui Joseph F. Smith, fiul lui Hyrum, care a fost al șaselea președinte al Bisericii. Moștenirea lor de ucenici creștini, care, desigur, include martiriul lui Joseph și Hyrum din anul 1844, l-a motivat pe președintele Ballard până în ultimele zile ale vieții dânsului.

În anul 2019, președintele Ballard a spus: „Când am ajuns să înțeleg cine erau ei și cine eram eu, a fost incredibil. Eu sunt mereu conștient că am o îndatorire doar prin virtutea faptului că am o conexiune. Îi aud spunând tot timpul: «Haide, fă ceva important. Începe, băiete; nu sta pur și simplu acolo». Ei erau persoane care făceau. Ei au trebuit să fie persoane care făceau”.

Dânsul a dorit ca fiecare sfânt din zilele din urmă, inclusiv copiii săi, să se gândească profund la viața plină de credință trăită de acei conducători din perioada de început a Bisericii. Dânsul i-a spus fiului său Craig, un misionar în vârstă de 19 ani la acea vreme, următoarele: „Adu-ți aminte, sângele profeților curge în venele tale”.

„Ei bine, nicio presiune”, și-a amintit Craig gândindu-se. „[Tatăl meu] se uita la [aceste busturi] în fiecare zi în biroul său… și cred că a simțit că trebuia să facă tot ce putea mai bine. El a insuflat aceasta și în noi toți.”

Președintele Nelson a spus că dedicarea, convertirea și consacrarea „erau în sângele [președintelui Ballard]. Vă puteți imagina – am avut privilegiul de a sta alături de un bărbat care este stră‑stră‑nepotul lui Hyrum Smith. Și Joseph Smith a fost stră‑stră‑unchiul său. În fiecare zi, am un sentiment măreț de recunoștință pentru privilegiul pe care l-am avut de a mă asocia cu un descendent direct al acelor conducători respectați și venerați. El are aceeași integritate pe care ei au avut-o”.

În ultima cuvântare a dânsului din cadrul Conferinței Generale din data de 1 octombrie 2023, dânsul a vorbit despre profetul Joseph Smith și despre rolul său central în restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos și a binecuvântărilor acesteia.

Slujirea ecleziastică a președintelui Ballard a cuprins slujirea ca tânăr misionar în Anglia, ca episcop, ca președinte al Misiunii Toronto, Canada, ca membru al Președinției celor Șaptezeci și, cea de peste trei decenii, ca apostol.

Președintele Ballard a spus: „Nu aș face asta pentru bani. Nu m-ați putea angaja pe bani să fac ce sunt rugat să fac în calitate de membru al Cvorumului celor Doisprezece. Dar, pentru Domnul, este cel mai mare privilegiu care ar putea fi oferit vreodată unui bărbat. Noi suntem martori ai realității vieții și slujirii Domnului Isus Hristos”.

Președintele Ballard a luat această responsabilitate în serios, fie ca președinte al consiliului pentru munca misionară al Bisericii (care a inclus și munca de redactare a manualului „Predicați Evanghelia Mea”, dar și a îndrumarului cu instrucțiuni pentru toți misionarii), care avea peste 50.000 de misionari în grija sa, fie ca tată a cinci fiice și doi fii.

Un martor special, un tată special

Președintele Ballard a spus că unele dintre cele mai minunate experiențe le-a avut predându-le copiilor săi despre Evanghelia lui Isus Hristos. „Învățați să surprindeți momentele de predare și, dacă sunteți treji și alerți, ele vin și, când aceste momente apar, este o rușine pentru orice tată să piardă ocazia de a preda un principiu copiilor săi.”

Unul dintre aceste momente a apărut la sfârșitul anilor 1980, după ce președintele Ballard a fost chemat să fie apostol. Craig, fiul său cel mai mic, recunoaște că era „puțin supărat”, deoarece tatăl său era, deseori, departe de casă având însărcinări. Nu i-a fost ușor să-l împartă pe bărbatul căruia îi spunea „Tata” cu sfinții din zilele din urmă din întreaga lume. Craig a spus: „Când eram tânăr, nu am înțeles”. Din fericire, președintele Ballard a perceput această neînțelegere. Dându-și seama că este o ocazie de a preda, președintele Ballard l-a luat pe Craig cu dânsul într-o însărcinare a Bisericii în Tonga și Samoa.

Craig a spus: „Când ne-am dat jos din avion, mi-am dat seama pentru prima dată cum îl vedeau alții. Mulți merseseră pe jos timp de două zile pentru a veni și a zări un apostol. Atunci, faptul de a cunoaște această persoană îndeaproape s-a schimbat din a fi o povară în a fi o binecuvântare pentru mine”.

Craig a spus că aceasta a reflectat darul președintelui Ballard de a nu doar spune oamenilor ceva, ci, de asemenea, de a-i învăța.

„El nu a spus doar: «Ei bine, descurcă-te». El știa că eu aveam nevoie să înțeleg și eu aveam nevoie să fiu unul dintre cei care îl susțin în chemarea sa”, a spus Craig. „Aceasta a fost o experiență minunată din care eu am învățat și el a făcut acest lucru de multe ori în moduri unice. El nu a fost doar un martor special – a fost un tată special.”

Un alt moment de predare a apărut când fiica sa Tammy, de vârsta gimnaziului, se juca cu prietenii într-o mașină care cumva s-a deplasat cu spatele, lovind ușa. Tammy a spus că a fost îngrozită când a aflat că mașina despre care credea că era a tatălui ei era, de fapt, a unei alte persoane. Președintele Ballard a spus că, atunci când s-a întors acasă și a văzut privirea de pe fața fiicei sale, a știut că avea atenția ei completă. „Am învățat-o că ea era mult mai prețioasă decât mașina Cadillac căreia îi făcuse stricăciuni și că ceea ce s-a întâmplat în viața ei și cât de prețioasă era ea pentru mine era mult mai important. Puteam repara mașina, dar, dacă ea ar fi făcut ceva greșit în viața ei, acest lucru ar fi fost mult mai greu de reparat.”

Președintele Nelson a spus: „Ne vom aminti de el ca fiind un soț minunat și un tată extraordinar. Acestea erau prioritățile lui cele mai mari. El a stabilit un bun exemplu pentru noi în acest sens, chiar dacă el avea multe, multe îndatoriri în programul său. Familia lui era întotdeauna pe primul loc”.

De-a lungul anilor, copiii președintelui Ballard au ajuns să se sprijine pe tăria spirituală a dânsului. Soția dânsului, Barbara, care a decedat, a spus: „Când eram în Canada în misiunea noastră, băiețelul nostru începuse să meargă la grădiniță și nu cunoștea pe nimeni. El era speriat. Soțul meu l-a luat cu el la birou, a îngenuncheat cu el și s-au rugat ca Tatăl Ceresc să-l ajute să-și găsească prieteni. Ei s-au rugat împreună câteva zile la rând. El i-a ajutat pe câțiva dintre copiii noștri în acest mod când ei aveau nevoi speciale”.

Membrii familiei Ballard nu doar că se rugau împreună cu regularitate, ci se și jucau împreună în timpul vacanțelor pline de aventuri petrecute împreună. Președintele Ballard și-a amintit o călătorie pe care au făcut-o în California în una dintre primele rulote care au ieșit de pe linia de asamblare. Dânsul a spus: „I-am dus în Chinatown și toată lumea din San Francisco se uita la acel lucru care urma să fie foarte la modă și îl arăta cu degetul și râdea privindu-l”. „Nu am putut găsi un loc de parcare, așa că i-am lăsat pe toți în Chinatown și am continuat să conduc pe acele dealuri din San Francisco și, în cele din urmă, m-am dus să-i iau din nou.”

Căsătoria cu „îngerul” său, Barbara

Președintele Ballard nu putea niciodată să vorbească despre familia dânsului fără să o laude pe Barbara. „Ea este un înger. Este îngrozitor de greu să trăiești cu cineva care este aproape perfect”, a spus dânsul Ei s-au întâlnit la evenimentul „Hello Day Dance” de la Universitatea Utah. „Ea nu doar că era frumoasă, dar avea o personalitate sclipitoare. Am știut de la început că doream să mă căsătoresc cu ea, dar ea nu avea aceleași sentimente. A fost un pic dificil să o conving. I-am spus în glumă că a o convinge să se căsătorească cu mine a fost precum cea mai mare reușită a mea în vânzări.”

Președintele Ballard a lăudat-o pe Barbara pentru că era o mamă minunată a cărei abordare calmă a făcut ca viața de acasă să fie ca în rai. „Dacă ar fi să-i aduci aici pe toți cei șapte copii ai noștri și i-ai întreba dacă au auzit-o vreodată pe mama lor ridicând glasul la ei între pereții căminului nostru, răspunsul lor ar fi că nu; ea nu a făcut niciodată acest lucru. Ea avea un temperament de așa natură, încât putea să lucreze în timpul unei crize într-un mod foarte calm și liniștit. Ea este dulce, ea este iubitoare, ea este grijulie, ea este atentă și copiii ei o adoră. Nu există nimeni în lume care să simtă ceea ce copiii noștri simt față de mama lor.”

Al doilea copil al lor, Holly, este de acord. Ea a spus că dragostea și respectul părinților ei unul față de altul au influențat comportamentul ei și pe cel al fraților și surorilor ei în moduri care le-au modelat viața.

Ea a spus: „Noi am simțit că cel mai bun loc în care să fim era să venim acasă și să ne aflăm acolo în acel mediu, deoarece părinții noștri erau foarte buni unii cu alții. Am învățat că trebuie să ne comportăm cu respect cu toată lumea. Și ei erau foarte buni la a se comporta astfel cu noi copiii”.

Președintele Oaks, care a fost chemat în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli cu un an înainte de președintele Ballard, a spus că a „admirat atât de mult modul în care președintele Ballard s-a purtat cu partenera sa eternă, Barbara. La vârsta ei înaintată și la vârsta lui înaintată, el a fost un soț exemplar. Atât de grijuliu. Și atât de blând”.

Barbara a decedat în data de 1 octombrie 2018 la vârsta de 86 de ani. Dânsa s-a confruntat cu o îndelungată luptă cu probleme de sănătate, inclusiv cu boala Alzheimer, în felul ei caracteristic plin de grație și cu simțul umorului.

„Cât de recunoscător sunt să știu unde este prețioasa mea Barbara și că vom fi din nou împreună, cu familia noastră, pentru toată eternitatea”, a spus președintele Ballard în cadrul unei conferințe generale care a avut loc la cinci zile după moartea Barbarei.

Slujirea câte unei persoane pe rând

Sentimentele tandre ale președintelui Ballard față de familia dânsului s-au extins și asupra persoanelor cărora le-a propovăduit de la pupitru. În timpul unei cuvântări din cadrul Conferinței Generale a Bisericii din luna aprilie a anului 1980, dânsul i-a invitat pe sfinții din zilele din urmă să-i trimită numele oamenilor aflați la nevoie. În schimb, dânsul a promis că le va scrie acelor oameni o scrisoare de încurajare. Sute de scrisori au venit din toată lumea. În cele din urmă, președintele Ballard a scris peste 600 de scrisori personale de încurajare persoanelor care aveau nevoie de ajutor spiritual. Unul dintre destinatari a scris: „Simt că scrisoarea dumneavoastră a fost adevăratul început al acestei schimbări fantastice din viața mea și eu vă mulțumesc din adâncul inimii”.

Președintele Ballard a spus: „Noi ar trebui să ne oferim ajutorul fiecărei persoane în parte. Ar trebui să căutăm în fiecare mod posibil să ne ajutăm unul pe altul de-a lungul acestei călătorii din timpul vieții muritoare. Cred că, în adâncul lor, oamenii sunt cu adevărat buni și cred că ei doresc să știe care este adevărul, dar nu știu unde să-l găsească. Ei se întreabă: «Cine sunt eu? De unde am venit? De ce sunt aici? Încotro mă duc? Către ce se îndreaptă toate acestea? Unde mă duce aceasta?»”.

Președintele Ballard a așternut pe hârtie răspunsul la aceste întrebări în cartea „Our Search for Happiness (Căutarea noastră a fericirii)” (1993), care a ajutat în a-i învăța pe alții despre Biserică și scopul lor în viață. Ca scriitor, președintele Ballard a mai scris și cartea „Counseling with Our Councils (Consilierea în cadrul consiliilor noastre)” (1997), folosită de mulți conducători locali din Biserică.

În toate experiențele dânsului ca soț, tată și apostol, președintele Ballard s-a uitat către Isus Hristos pentru a primi inspirație și alinare în toate lucrurile. De fapt, dânsul avea cu el o mică ilustrație cu Salvatorul în buzunarul de la haină pentru a primi curaj în zilele grele.

„Ori de câte ori se descuraja, el o scotea și se uita la [această ilustrație cu Isus Hristos] și se gândea: «Pot să fac asta. Pot să fac orice pentru El»”, a spus Holly.

Președintele Ballard a ajuns să știe că Evanghelia lui Isus Hristos este o ancoră într-o lume a valorilor schimbătoare. „Am convingeri puternice că toți cei care sunt cu adevărat ancorați în credința lor în restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos și în misiunea profetului Joseph Smith și în revelațiile care au venit în Biserică prin el, care confirmă și declară că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și că Evanghelia este pe pământ, vor putea să treacă peste orice le scoate viața în cale.”