La înălțime, pe dealurile din Balcani de lângă Skopje, se află un sat mic numit Kolican. Încă din anii 1940, copiii din sat au mers la mica școală primară de acolo. Cele șase clase erau încălzite individual de sobe cu lemne, care erau pornite în fiecare dimineață de îngrijitorul școlii. În timp, pereții și tavanele s-au înnegrit de la funingine și, în fiecare zi, sălile de clasă erau pline de fum.
Structura școlii a fost, de asemenea, compromisă, având crăpături periculoase în fundație. Tencuiala pereților, atât în interior, cât și în exterior, era deteriorată și cădea. Era nevoie de multă muncă pentru a face școala sigură pentru copiii care veneau în fiecare zi pentru a învăța.
Vârstnicul și sora Stringham, misionari ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, au observat situația nesănătoasă și au vorbit cu directorul școlii, întrebându-l ce ar dori să se facă pentru remedierea situației. Cu umilință, dânsul a întrebat: „Ne puteți ajuta să zugrăvim sălile de clasă pentru a scăpa de petele de fum?”. Misionarii au răspuns: „Credem că putem face acest lucru, dar nu ar fi mai bine să înlocuim, de asemenea, vechile sobe cu lemne?”.
Cu speranță pe chip, dânsul a întrebat: „Ați putea face asta?”.
Apoi, uitându-se pe fereastra unei săli de clasă, misionarii au observat un mic adăpost în partea de jos a dealului și au întrebat dacă era toaleta școlii. Ei au mers pe o cărare noroioasă pentru a verifica starea toaletelor – două găuri în pământ, fără apă curentă pentru spălarea mâinilor.
Lucrând cu familiile locale, misionarii au hotărât să ajute pentru a schimba situația copiilor de la școală. Ceea ce a început ca un mic proiect cu puțină vopsea și un nou sistem de încălzire, ventilație și aer condiționat s-a transformat într-un miracol al satului.
Familiile copiilor au început să vină și să ajute. Când primarul municipalității a aflat ce se întâmpla la școală, a găsit fonduri municipale suplimentare pentru a ajuta cu implementarea proiectelor necesare. Dânsul și întregul sat s-au implicat în a face școala lor un loc sigur și fericit în care copiii să învețe.
Cu ajutorul donațiilor din partea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, misionarii au înlocuit sobele cu lemne cu unități pentru încălzire, ventilație și aer condiționat montate pe pereți și au zugrăvit sălile de clasă.
Apoi, au început să lucreze la noile băi. Muncitori locali în domeniul construcțiilor au venit pentru a ajuta, donând timp, muncă și materiale. Vechea magazie de lemne de foc a școlii a fost transformată într-o baie cu apă curentă și toalete adevărate. Au fost făcute reparații cu beton la scări, trotuare și stâlpi de susținere. Întreaga școală a fost tencuită din nou și exteriorul a fost zugrăvit. Gardurile rupte au fost reparate și a fost construit un nou zid de susținere din beton, astfel încât terenul de joacă aflat în pantă a putut fi nivelat, făcându-l un loc de joacă sigur.
Un elev din clasa a șasea a spus că și-a donat banii primiți de ziua sa de naștere pentru a ajuta la repararea școlii sale. Donațiile generoase de timp, muncă, materiale, mâncare și orice au avut ei de oferit au depășit toate așteptările.
Toată lumea din sat a venit să sărbătorească marea redeschidere. Imamul de la moscheea din apropiere a oferit o binecuvântare. Copiii au cântat și au dansat în timp ce un muzician cânta la un çifteli tradițional cu două coarde și au fost rostite discursuri de recunoștință.
Adresându-se locuitorilor satului, primarul a spus: „Astăzi, dorim să arătăm că un astfel de bine se realizează numai atunci când lucrăm împreună, fără interese personale și având un scop pașnic. Această zi va fi amintită în istoria acestei școli”. Dânsul a mulțumit misionarilor și Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă pentru contribuțiile lor.
După aceea, când misionarii s-au întâlnit cu reprezentanții organizațiilor locale care au ajutat cu acest proiect al școlii, ei au aflat că valoarea fondurilor suplimentare și a muncii donate a reprezentat mai mult decât dublul a ceea ce Biserica a oferit.
