Articolul care urmează este al doilea dintre cele șase povestiri dintr-o serie intitulată: Momente de referință și miracole – Moștenirea sfinților din zilele din urmă în Europa. Documentarea în legătură cu aceste articole și scrierea lor au fost realizate de James Perry, deținător de doctorat, de diplomă FHEA, istoric și scriitor pentru Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Următoarea carte, intitulată „Sfinții – volumul 3”, va cuprinde multe alte povestiri și evenimente privind întemeierea Bisericii în Europa.
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă a fost organizată, în mod oficial, cu șase membri, în data de 6 aprilie 1830, într-o casă mică din lemn, în nordul statului New York. De la începuturile umile din urmă cu peste 190 de ani, Biserica a ajuns să aibă 16,5 milioane de membri în aproape 31.000 de congregații din întreaga lume. Încă de la început, conducătorii Bisericii au trimis misionari în străinătate pentru a răspândi Evanghelia lui Isus Hristos în întreaga lume. În luna septembrie a anului 1850, Italia a fost dedicată pentru munca misionară de Lorenzo Snow, T. B. H. Stenhouse și Jabez Woodard și închisă 17 ani mai târziu. Ca urmare a credinței, sacrificiului și devotamentului a patru membri, Misiunea Italiană a fost rededicată în anul 1966 de Ezra Taft Benson, pe atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.
Într-o zi de vară a anului 1958, o femeie și trei bărbați stăteau pe o străduță liniștită din cătunul Comerzo, Italia, uitându-se și așteptând sosirea președintelui și surorii Christensen, dânsul fiind președintele Misiunii Franceze. Cei patru sfinți erau singurii membri din zona lor din Italia, țară care avea o populație de aproximativ 49 de milioane. Cu excepția unor vizite ocazionale din partea conducătorilor Bisericii și a altor membri, acest grup mic de sfinți era izolat și situat la sute de kilometri de cei mai apropiați membri.
Președintele și sora Christensen nu erau prea siguri unde trebuiau să ajungă și, inițial, au depășit acea străduță și au trebuit să se întoarcă. S-au împărtășit expresii de dragoste și salutări călduroase când soții Christensen i-au întâlnit pe Pietro și Felicita Snaidero, Santo Beltrame și Luigi Pittini. Toți patru aveau peste șaizeci sau șaptezeci de ani și erau membri de mai mulți ani. Pietro și Felicita au aflat despre Biserică în anul 1949, în timp ce locuiau la Cannes, Franța. Fiica lor și familia ei se alăturaseră Bisericii și căutaseră să le împărtășească mesajul Evangheliei. Pietro și Felicita au fost botezați ulterior, în anul 1951, împreună cu Santo Beltrame, un bărbat căruia ei începuseră să-i împărtășească Evanghelia. Un al patrulea om, Luigi Pittini, a fost botezat câțiva ani mai târziu, după ce și el a fost învățat de soții Snaidero.
Santo și Luigi au călătorit mulți kilometri pe bicicletă pentru a fi prezenți la întâlnirea cu soții Christensen, lucru pe care ei îl făceau în fiecare săptămână pentru a participa la adunarea lor de împărtășanie. De-a lungul a opt ani, Santo a lipsit de la o singură adunare. Soții Snaidero au invitat micul grup de sfinți în casa lor umilă pentru a bea ceva rece. În timp ce socializau în bucătăria lor, Felicita a deschis o ușă care ducea într-o capelă mică, de dimensiunea unei singure încăperi, pe care Pietro o construise cu propriile mâini. Deși nu se pricepea la tâmplărie și avea doar un fierăstrău și un ciocan, el a știut că micul lor grup de sfinți avea nevoie de un loc în care să preaslăvească și și-a asumat responsabilitatea să facă ceva în această privință.
Milestones Italian 01
Casa și capela folosite de soții Snaidero2022 by Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved.Încăperea avea doar doi metri lățime și patru metri și jumătate lungime, dar avea două ferestre mici cu câte o vază la fiecare. Podeaua din lemn fusese frecată cu peria până devenise albă, iar patru scaune mici confecționate din trestie erau așezate în fiecare parte a încăperii. O masă mică avea pe ea păhărele și pâine pentru împărtășanie, fiind pregătită pentru adunarea lor săptămânală de împărtășanie. Trei cărți de cântece aveau semne care indicau cele patru cântece pe care sfinții italieni știau că le puteau cânta în limba franceză. Într-un capăt al încăperii, pe perete, era o fotografie cu Templul Salt Lake, iar în celălalt capăt era o fotografie cu Prima Președinție.
Președintele și sora Christensen s-au alăturat celor patru sfinți italieni pentru adunarea lor de împărtășanie. Despre acea ocazie, sora Christensen a spus: „Tatăl nostru Ceresc a revărsat în acel loc mic, din Spiritul Său și inspirația Sa, tot atât de mult ca în cel mai frumos tabernacol al nostru sau în cea mai frumoasă capelă a noastră din Statele Unite. Noi, toți, am avut privilegiul să ne depunem mărturia”.
După adunare, Santo Beltrame i-a dat președintelui Christensen zeciuiala lui pe trei ani, pe care n-o putuse dona o perioadă. Fratele Pittini a donat și el Bisericii din puținul lui. Deși erau departe de vreo ramură organizată și trăiau izolați, membrii italieni au căutat să țină legămintele pe care le făcuseră, în pofida opoziției constante din partea preoților locali.
Apoi, membrii grupului au mâncat o mâncare pentru pregătirea căreia sora Snaidero petrecuse anterior ore întregi. Fiica ei le trimisese unele alimente pe care le păstraseră pentru această ocazie specială, iar ei erau atât de bucuroși să le împartă cu semenii lor sfinți care călătoriseră atât de departe.
Milestones Italian 02
Fratele Pittini și soții Snaidero în anul 19672022 by Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved.La câteva luni după întâlnirea soților Christensen cu umilii sfinți din Comerzo, Italia, Pietro și Felicita au călătorit la Templul Berna, unde au fost pecetluiți împreună pentru timp și toată eternitatea. Însă, din nefericire, Santo Beltrame a murit la scurt timp după aceea. El nu a avut niciodată ocazia de a se duce la templu, dar, după un an, rânduielile au fost înfăptuite pentru și în folosul lui. Sfinții au continuat să se întâlnească în Comerzo, dând dovadă de credință, până când misionarii au sosit și au început să fie formate congregații în Italia. Anii de credincioșie au fost răsplătiți și ei au fost martori ai creșterii extraordinare a Bisericii în Italia.
Contribuțiile acestor sfinți din zilele din urmă devotați au ajutat Biserica să crească de la patru membri, în anul 1958, la aproape 27.500 de membri care formează 95 de congregații în Italia, în prezent. Pentru informații actualizate despre Biserica în Italia, apasă aici.
Din primele zile ale Bisericii și până în zilele noastre, sfinții din zilele din urmă și-au oferit timpul, talentele și îndemânările lucrării Bisericii în Europa. Dacă ai mai multe cunoștințe despre Pietro și Felicita Snaidero, Santo Beltrame și Luigi Pittini sau dacă știi despre vreo experiență trăită de un membru al Bisericii ale cărui contribuții ar putea fi interesante pentru alții din Zona Europa, te rugăm să trimiți informațiile tale sau povestirea ta la EUAChurchHist@ChurchofJesusChrist.org
Apasă aici pentru a vedea alte articole din această serie.