Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost organizată la data de 6 aprilie 1830 în Fayette, New York. Pe măsură ce Biserica creştea, noii convertiţi s-au adunat în Ohio şi Missouri. În timp ce sfinţii din zilele din urmă adunaţi în Kirtland, Ohio, aveau parte de persecuţii, cei adunaţi în Missouri erau alungaţi în mod repetat din oraş de către gloate furioase. Fiind alungaţi cu forţa din Missouri în anul 1839, membrii Bisericii s-au adunat în Illinois şi au întemeiat o comunitate prosperă într-o zonă mlăştinoasă a râului Mississippi. Cu toate acestea, după şapte ani, au fost din nou alungaţi din casele lor. Conduşi de Brigham Young, aceşti pioneri au mers 1.300 de mile (2.092 de kilometri) spre vest, în Valea Salt Lake.
- Primul templu construit de Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost în Kirtland, Ohio. În pofida costului estimat de 40.000 $ – care înseamnă aproximativ 750.000 de dolari în economia zilelor noastre – membrii Bisericii au fost foarte hotărâţi să construiască templul. Adesea, bărbaţii construiau toată ziua, iar nopţile şi le petreceau păzind templul de gloate. Aproape de finalizarea construcţiei, în anul 1836, articole din sticlă şi porţelan chinezesc, care au fost donate de membri, au fost sparte şi puse în materialul folosit pentru tencuială pentru a da templului un aspect strălucitor.
- Sub conducerea lui Joseph Smith, şapte misionari au călătorit cu vaporul până la Liverpool, Anglia, şi au deschis Misiunea Marea Britanie în anul 1837. După nouă luni de propovăduire în biserici, în săli închiriate sau din uşă în uşă, existau aproximativ 2.000 de noi convertiţi. Când 800 de membri ai Bisericii s-au adunat, în anul 1863, pentru a călători în America pe vasul Amazon, scriitorul britanic Charles Dickens s-a îmbarcat şi el pentru a observa. Remarcând cât de ordonaţi şi organizaţi erau, el a notat că mormonii convertiţi se comparau cu „cei mai buni şi aleşi oameni ai Angliei”.
- În anul 1838, guvernatorul statului Missouri, Lilburn W. Boggs a emis crudul „Ordin de exterminare”. Ordinul a venit ca răspuns la rapoartele denaturate despre incidentele dintre sfinţii din zilele din urmă şi locuitorii mai vechi din Missouri. Acesta declara: „Mormonii trebuie să fie trataţi ca duşmani şi trebuie să fie exterminaţi sau alungaţi din stat, dacă este pentru binele public”. Deşi nu a mai fost pus în practică începând cu mijlocul anilor 1800, ordinul nu a fost abrogat oficial până în anul 1976 – 138 de ani mai târziu.
- După ce membrii Bisericii au fost alungaţi din Ohio şi Missouri, ei s-au stabilit în Commerce, Illinois – o zonă mlăştinoasă a râului Mississippi. Numele oraşului a fost schimbat în Nauvoo, în luna octombrie a anului 1839, numele trăgându-i-se dintr-un cuvânt din limba ebraică ce înseamnă ceva plăcut sau frumos sau un loc de odihnă şi frumuseţe. Când sfinţii din zilele din urmă s-au adunat în noul lor refugiu, populaţia oraşului a crescut la aproximativ 12.000 de locuitori. Nauvoo a devenit în scurt timp un centru comercial important, concurând ca mărime cu Chicago.
- Cu cât oraşul Nauvoo creştea, cu atât creştea şi opoziţia din partea gloatelor. Sfinţii din zilele din urmă au construit un templu în Nauvoo, însă imediat după dedicarea acestuia, ei au fost alungaţi din nou din casele lor. Templul a fost abandonat, pângărit de către gloate şi, apoi, distrus în interior prin incendiere, în anul 1848. Un secol şi jumătate mai târziu, templul din Nauvoo a fost reconstruit după planurile originale şi dedicat de fostul preşedinte al Bisericii, Gordon B. Hinckley, în luna iunie a anului 2002. În perioada februarie−septembrie 1846, cei mai mulţi dintre membrii Bisericii au fost alungaţi din casele lor din Nauvoo. Cei mai mulţi dintre ei au fugit pe o stradă care, astăzi, este numită uneori „Strada Lacrimilor”. În timpul unui ger năprasnic, latul fluviu Mississippi a îngheţat bocnă permiţându-le mai multor mii de membri ai Bisericii să-l traverseze pe jos sau cu ajutorul căruţelor. Mai mulţi oameni care au scris în jurnalele lor au numit acel ger un miracol, unul dintre ei glumind puţin spunând că „a fost un miracol care aproape că a îngheţat vreo două mii de sfinţi”.