Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (cunoscuţi sub numele de mormoni) pot fi întâlniţi la toate nivelurile societăţii – în afaceri şi agricultură, educaţie şi ştiinţe, partide politice şi guvern, industria divertismentului şi mass media.
Descriind caracterul sfinţilor din zilele din urmă, revista Newsweek a scris: „Indiferent de locul în care locuiesc mormonii, ei fac parte dintr-o reţea ai cărei membri se îngrijesc unii de alţii; în teologia mormonă fiecare persoană este într-un fel un slujitor, fiecare persoană este împuternicită într-un anumit mod să facă bine celorlalţi şi să i se facă bine: acesta este un legământ al grijii al secolului XXI”.
| Temple Square is always beautiful in the springtime. Gardeners work to prepare the ground for General Conference. © 2012 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. | 1 / 2 |
Această grijă nu se limitează la membrii Bisericii, ci se extinde mult dincolo de Biserică. Potrivit afirmaţieipreşedintelui Bisericii, Thomas S. Monson: „Ca Biserică, noi îi ajutăm nu numai pe membrii noştri, ci şi pe alţi oameni care se străduiesc să facă bine din întreaga lume în acel spirit al frăţiei pe care îl avem de la Domnul Isus Hristos”.
Biserica include acum peste 14 milioane de membri, o mare parte locuind în afara Statelor Unite. În Statele Unite, este a patra biserică ca număr de membri dintre cele mai numeroasebiserici. De la umila sa întemeiere în anul 1830, cu numai şase persoane într-o căbănuţă de lemn din statul New York, Biserica a continuat să crească în ce priveşte numărul şi influenţa.
Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este o restaurarea creştinismului din Noul Testament, aşa cum a fost propovăduit de Isus şi apostolii Săi. Nu este protestantă, evanghelică, ortodoxă sau catolică. Cu toate acestea, valorile fundamentale ale moralităţii, atitudinii civilizate şi familiei îmbrăţişate de Biserică sunt similare cu ale acelora ale majorităţii celorlalte credinţe creştine. Membrii Bisericii îşi găsesc în mesajul de speranţă şi fericire al Evangheliei refugiul de incertitudinile lumii. Realitatea că viaţa are un scop divin, că lui Dumnezeu îi pasă de fiecare persoană şi că fiecare are capacitatea de a progresa făcând alegeri corecte este ideea centrală a gândirii unui mormon.
Sfinţii din zilele din urmă cred într-un Dumnezeu care-l iubeşte pe fiecare om şi este Tatăl nostru Ceresc. Pentru că El este Tatăl spiritelor noastre, toţi oamenii sunt copiii Săi şi, astfel, toţi oamenii sunt fraţi şi surori. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, să mântuiască omenirea de păcatele ei. Membrii Bisericii încearcă să-şi modeleze viaţa potrivit învăţăturilor Salvatorului. Toate persoanele au dreptul la revelaţie personală. Dumnezeu a chemat apostoli şi profeţi noi în zilele noastre prin care El revelează cuvântul Său, aşa cum a făcut în vechime. Astfel, Dumnezeu vorbeşte încă omenirii. Mormonii cred în Biblia Sfântă, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament. Pe lângă aceasta, ei folosesc şi alte scripturi, inclusiv Cartea lui Mormon, care reprezintă o altă mărturie despre slujirea lui Hristos şi despre divinitatea Sa. Folosite împreună, aceste scripturi sporesc înţelegerea cu privire la subiecte atât de vitale ca natura lui Dumnezeu, salvarea şi ispăşirea.
Una dintre cele mai importante valori ale Bisericii este
educaţia. Este considerată un imperativ spiritual tot atât de mult cât unul secular. Astfel, potrivit declaraţiei preşedintelui Gordon B. Hinckley, „Domnul a încredinţat un mandat membrilor acestei Biserici, că ei trebuie să înveţe prin studiu şi prin credinţă, că ei trebuie să caute nu numai cunoaşterea spirituală, care este foarte importantă, ci ei trebuie să caute şi cunoaşterea seculară”. Biserica oferă tinerilor ei mari ocazii de a învăţa:
seminaruleste un program cu durata de patru ani, care îi pregăteşte pe elevii de liceu pentru provocările spirituale ale vieţii;
institutele de religieasigură instruire religioasă generală şi o atmosferă socială pentru cursanţii de vârsta învăţământului superior. La aceste programe sunt înscrişi peste 700.000 de cursanţi care trăiesc în 132 de ţări.
Pe lângă aceasta, Biserica a creat
Fondul permanent pentru educaţiepentru a asigura tinerilor şi tinerelor Bisericii, din naţiunile în curs de dezvoltare, mijloacele pentru a dobândi educaţie şi a se instrui. Acest fond, care este asigurat, în mare parte, prin contribuţiile membrilor Bisericii, oferă împrumuturi cursanţilor, permiţându-le să urmeze şcoli şi să găsească locuri de muncă în propriile ţări şi comunităţi.
În fiecare duminică, sfinţii din zilele din urmă se adună pentru a participa la adunările de preaslăvireîn peste 28.000 de congregaţii în 177 de ţări, naţiuni şi teritorii din lume. Adaptate la nevoile locale ale diferitelor congregaţii din lume, aceste adunări de preaslăvire se ţin în peste 180 de limbi şi vizitatorii sunt bineveniţi să participe la ele.
Creşterea Bisericii în întreaga lume se datorează în parte slujirii oferite de peste 52.000 de misionaricu timp deplin, voluntari, care propovăduiesc Evanghelia oriunde pot – pe străzi şi în case. Dar aceasta reprezintă numai jumătate din realitate. Deschiderea şi grija membrilor faţă de prietenii şi cunoştinţele lor reprezintă adevăratul catalizator al creşterii, dat fiind că Evanghelia restaurată dă răspunsuri la cele mai profunde întrebări ale vieţii.
Preşedintele Monson a descris căminul ideal: „Căminele noastre trebuie să fie mai mult decât locuri de refugiu; ele trebuie să fie locuri în care Spiritul lui Dumnezeu să poată sălăşlui, în care furtunile se opresc la uşă, în care dragostea domneşte şi pacea sălăşluieşte. Lumea poate fi uneori un loc înspăimântător în care trebuie să trăim. Valorile morale ale societăţii par să se deterioreze cu o viteză alarmantă”. Dar, a spus dânsul în continuare, acesta este un război pe care familiile şi indivizii îl „pot câştiga şi o vor face”. Astfel, într-o societate tot mai divizată, importanţa întăririi familieieste crucială. Valorile esenţiale pentru prosperitatea oricărei civilizaţii sunt propovăduite în familie – unitatea de bază a societăţii – în care soţul şi soţia lucrează împreună ca societatea să devină, în totalitate, mai bună. Învăţăturile şi programele Bisericii sunt menite să întărească familia. Virtuţile care şi-au dovedit valoarea de-a lungul timpului, precum caritatea, sacrificiul, răbdarea şi iertarea, permit societăţii să prospere. Ele sunt însuşite în cel mai eficient mod acasă.
Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este organizatăîn felul în care Hristos a organizat Biserica Sa în timpurile Noului Testament. Este condusă de un profet care este şi preşedintele Bisericii. Dânsul are doi consilieri şi aceşti trei conducători formează Prima Preşedinţie. Prima Preşedinţie este asistată de doisprezece apostoli care sunt martori speciali ai lui Isus Hristos în faţa întregii lumi. Conducătorii numiţi Cei Şaptezeci asistă Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi slujesc în diferite zone din lume. Congregaţiile locale sunt conduse de episcopi. Organizaţia principală pentru femeile din Biserică este Societatea de Alinarecare a fost înfiinţată în anul 1842.Astăzi, această organizaţie cuprinde peste 5,5 milioane de femei în vârstă de 18 şi peste 18 ani care trăiesc în peste 170 de ţări.
Conducerea locală a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este formată din membri obişnuiţipregătiţi, nu din clerici remuneraţi.Aleşi prin rugăciune şi inspiraţie, aceşti conducători nu caută şi nu solicită poziţii în Biserică, ci răspund „chemărilor” în spiritul slujirii. Membrii, la rândul lor sunt chemaţi de conducătorii lor să slujească în diferite funcţii în cadrul congregaţiei lor. Această cooperare înseamnă că membrii rostesc, pe rând, predici şi ascultă predici, dirijează muzica şi interpretează muzica, dau sfaturi şi primesc sfaturi. Slujirea lor îi binecuvântează pe alţii şi duce la creştere personală. Pe lângă întărirea familiei, această structură organizatorică promovează un profund sentiment al apartenenţei la comunitate în cadrul congregaţiei şi împlineşte dorinţa oamenilor de a fi alături de alţi oameni prin asumarea responsabilităţii unora faţă de alţii.
Biserica este activ implicată în treburile ce ţin de guvernare şi societate ale comunităţilor în care trăiesc membrii. Ea are obligaţia de a lua poziţie în ce priveşte problemele morale cu care se confruntă societatea. În ceea ce priveşte partidele politice, totuşi, Biserica a adoptat o strictă politică de neutralitate. Misiunea Bisericii este să predice Evanghelia lui Isus Hristos, nu să aleagă politicieni. Nu susţine, nu promovează sau nu se opune partidelor politice, candidaţilor sau platformelor, acceptând că valorile sale se pot regăsi la fiecare dintre aceştia. Biserica îi încurajează pe membrii ei să fie cetăţeni responsabili în comunităţile lor, inclusiv să se informeze asupra problemelor şi să se prezinte la vot în timpul alegerilor. Mai mult, se aşteaptă ca membrii ei să se implice în viaţa politică, fiind informaţi şi având o atitudine civică, şi respectă faptul că membrii Bisericii provin dintr-o varietate de medii şi au o varietate de experienţe şi că pot avea opinii diferite în probleme politice.
În acelaşi spirit al atitudinii civice şi respectului, preşedintele Monson a făcut, de curând, apel la membrii Bisericii să dea dovadă de mai multă înţelegere şi toleranţăreligioasă: „Îi încurajez pe membrii Bisericii, oriunde s-ar afla, să dea dovadă de bunătate şi respect faţă de toţi oamenii de pretutindeni. Lumea în care trăim este diversă. Putem şi trebuie să dăm dovadă de respect faţă de cei ale căror crezuri diferă de ale noastre”.
În conferinţa de presă ce a avut loc după ce a devenit preşedinte al Bisericii, în ziua de 4 februarie 2008, preşedintele Monson a subliniat importanţa cooperării în acţiunile civice: „Noi, toţi sfinţii din zilele din urmă, avem responsabilitatea să fim activi în comunităţile în care trăim şi să cooperăm cu alte biserici şi organizaţii. Motivul pentru care spun aceasta este că eu cred că este important să eliminăm slăbiciunea celui care acţionează singur şi s-o înlocuim cu tăria oamenilor care acţionează împreună”. Acţiunile caritabile din întreaga lume ale Bisericii se desfăşoară, deseori, în parteneriat cu alte credinţeşi organizaţii care se străduiesc să facă bine.
În anul 2007, Biserica a oferit ajutorîn cazul unor cutremure majore în cinci ţări, unor incendii masive în şase ţări, foametei în 18 ţări şi inundaţiilor şi furtunilor puternice în 34 de ţări. Biserica şi membrii ei au intervenit, în total, în 170 de evenimente majore – aproape unul la fiecare două zile timp de un an întreg. Motivul ce a stat la baza aceste imense acţiuni globale este misiunea simplă pe care Isus ne-a dat-o cu atât de mulţi ani în urmă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Însuţi”.