Bisericile creştine acordă atenţie autorităţii – dreptul divin de a predica, a acţiona în numele lui Dumnezeu şi a conduce biserica Domnului în diferite moduri. Unele, precum biserica romano catolică, ortodoxă şi coptă, subliniază existenţa unei linii continue a autorităţii pornind de la primii apostoli. Altele, care s-au desprins din acele bisericii spun că ele găsesc autoritatea în desăvârşirea Bibliei pe care o consideră lipsită de erori. Altele se bazează foarte mult pe sentimentul „chemării” la slujire. Sfinţii din zilele din urmă au punct de vedere distinctiv despre autoritatea preoţiei, care îi ajută să se deosebească de celelalte religii.
Noul Testament descrie biserica stabilită de Isus Hristos ca fiind una cu structură şi formă. Apostolii au condus Biserica şi, deoarece au fost bărbaţi care fuseseră rânduiţi cu autoritate şi primiseră revelaţii, ei au fost însărcinaţi cu îndrumarea Bisericii şi păstrarea purităţii doctrinelor ei în timpul extinderii ei în lumea cunoscută de ei în acea perioadă.
Faptul că Biserica originală a lui Isus Hristos avea să cadă, în cele din urmă, într-o stare de apostazie a fost prezis de profeţii din vechime şi de apostolii din zilele lui Hristos.
Deşi sfinţii din zilele din urmă cred că autoritatea divină a fost pierdută în vechea Biserică după moartea apostolilor şi s-a impus o restaurare prin intervenţie divină, ei nu resping sau nu diminuează valabilitatea experienţelor religioase ale altor oameni:
- Mare parte din adevărata doctrină propovăduită de Isus Hristos se găseşte azi în biserici.
- Membrii altor biserici, care Îl acceptă pe Isus Hristos şi încearcă să trăiască potrivit principiilor pe care le-a predicat El, sunt îndreptăţiţi să primească îndrumare şi inspiraţie de natură divină în viaţa lor.
- Creştinii credincioşi care nu sunt sfinţi din zilele din urmă merg totuşi în cer, iar cei care trăiesc potrivit întregului adevăr şi cunoaşterii pe care o posedă se califică prin ei înşişi pentru a primi o lumină suplimentară după această viaţă.
- Oricine Îl acceptă pe Isus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii este creştin, indiferent de diferenţele teologice.
- Biblia este o revelaţie de la Dumnezeu, de valoare imensă având în vedere puterea ei de a schimba viaţa bărbaţilor şi a femeilor. Valoarea ei nu este redusă de existenţa scripturilor suplimentare.
Pentru sfinţii din zilele din urmă, restaurarea autorităţii preoţiei în prima jumătate a secolului XIX a fost un eveniment care s-a realizat prin vizitele angelice ale acelor bărbaţi care deţineau preoţia în vechime. Autoritatea divină a fost restaurată Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă printr-o vizită a lui Ioan Botezătorul înviat în anul 1829 lângă Harmony (Acum Oakland), Pennsylvania, şi, mai târziu, prin apariţia apostolilor din vechime, înviaţi, Petru, Iacov şi Ioan.
Astăzi, toţi membri Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă care deţin preoţia îşi trasează linia autorităţii lor direct de la aceşti vizitatori şi de la conferirea preoţiei lui Dumnezeu lui Joseph Smith şi primilor conducători ai Bisericii. O persoană care, astăzi, primeşte preoţia stă, de obicei, aşezat în timp ce persoana care are deja preoţia stă în picioare şi îşi aşează mâinile pe capul celui care primeşte şi, oficial, îi conferă acea autoritate.
Astăzi, „cheile apostolice” ale autorităţii preoţiei, prin care se înţelege dreptul de a conduce Biserica, sunt deţinute de profeţii moderni în acelaşi mod în care profeţii din vechime aveau autoritatea să conducă Biserica timpurie.
Scripturi care prevestesc apostazia
2 Tesaloniceni 2:3
Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării.
Isaia 60:2
Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul şi slava Lui se arată peste tine.
Isaia 24:5
Căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic!
1 Timotei 4:1
Dar Duhul spune lămurit că în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.
Validitatea experienţelor religioase ale altor oameni:
„Sunt mereu întrebat: «În ce mod sunteţi diferiţi de alţii din punct de vedere al religiei dumneavoastră?» În realitate şi în esenţă, noi nu ne deosebim atât de mult în opiniile noastre religioase, ci dorim să putem împărtăşi, toţi, acelaşi principiu al dragostei. Unul dintre marile principii fundamentale ale mormonismului este acela de a primi adevărul, de a-l lăsa să vină de oriunde”. Joseph Smith, citat în History of the Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, ediţia a 2-a Oraşul Salt Lake: Deseret News Press, 1949), 5:499.
„Nu am venit să luăm de la dumneavoastră adevărul şi virtuţile pe care le aveţi. Nu am venit să vă găsim greşeli şi nici să vă criticăm. Nu am venit aici să vă mustrăm. Păstraţi toate lucrurile bune pe care le aveţi şi lăsaţi-ne să vă aducem mai multe lucruri bune.” Preşedintele George Albert Smith, citat în Sharing the Gospel with Others, compilaţie Preston Nibley (Oraşul Salt Lake: Deseret News Press, 1948), p. 12-13; subliniere adăugată.
„Linia autorităţii preoţiei a fost întreruptă. Dar omenirea nu a fost lăsată în întuneric total sau complet fără revelaţie sau inspiraţie. Ideea că cerurile au fost închise odată cu răstignirea lui Hristos şi s-au deschis când a avut loc Prima Viziune nu este adevărată. Lumina lui Hristos a fost prezentă peste tot pentru a-i însoţi pe copiii lui Dumnezeu; Duhul Sfânt i-a vizitat pe cei care căutau adevărul şi pe Dumnezeu. Rugăciunile celor drepţi nu trebuiau să rămână fără răspunsuri.” Boyd K. Packer, „Lumina lui Hristos”, Liahona, aprilie 2005, p. 11.
“Sfinţii din zilele din urmă care au cunoştinţe temeinice nu caută să demonstreze că, de-a lungul istoriei, creştinismul a pierdut tot adevărul sau a devenit complet corupt. Bisericile ortodoxe poate au pierdut plenitudinea Evangheliei, dar ele nu au pierdut-o în întregime şi nici chiar cea mai mare parte din ea. Mulţi evanghelişti au denaturat sau exagerat punctul de vedere al SZU despre apostazie, care este acela că bisericile ortodoxe sunt incomplete şi nu corupte. Este vorba de crezurile lor, de după apariţia Bibliei, care sunt identificate în Prima Viziune a lui Joseph Smith drept lucruri abominabile, dar, cu siguranţă, nu crezurile cu privire la Biblie ale fiecărui membru în parte sau ale membrilor lor în general. Craig LK. Blomberg and Stephen E. Robinson, How Wide the Divide? A Mormon and an Evangelical in Conversation (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1997), p. 61.