Una dintre istorisirile mai puțin cunoscute din Biblie ne spune că Isus a numit șaptezeci dintre cei care Îl urmau să slujească și să propovăduiască. În slujirea din cadrul Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, „Cei Șaptezeci” este un oficiu derivat din această relatare. În mijlocul pandemiei, un danez și un francez, nou chemați în această poziție, găsesc moduri de a-i edifica și ajuta pe alții.
| Temple Square is always beautiful in the springtime. Gardeners work to prepare the ground for General Conference. © 2012 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. | 1 / 2 |
„Dacă poți oferi puțin din tine însuți, dragostea și grija ta îi vor inspira și încuraja pe alții”, spune vârstnicul Franck A. Poznanski, a cărui chemare a fost anunțată în timpul unei adunări mondiale online, în luna aprilie. „Vârstnic” este un titlu religios acordat misionarilor și conducătorilor de rang înalt din cadrul Bisericii.
Născut în Angers, în vestul Franței, vârstnicul Poznanski este una dintre noile autorități ale zonei-Cei Șaptezeci din Zona Europa – o entitate administrativă a Bisericii care cuprinde de la țările nordice, până la sudul cel mai îndepărtat, reprezentat de Spania și Capul Verde. Cealaltă autoritate, vârstnicul Erik Bernskov, vine din Jyllinge, situat la 40 de kilometri vest de Copenhaga.
Amândoi au fost chemați în calitate de autorități ale zonei-Cei Șaptezeci. Spre deosebire de autoritățile generale – Cei Şaptezeci, dânșii locuiesc acasă, asigură conducerea congregațiilor din zonă și continuă să-și exercite profesia, slujind în calitate de voluntari.
Slujirea în cadrul Bisericii și al comunității a fost întotdeauna un aspect apropiat de inima dânșilor. „Chiar înainte de pandemia Covid-19, soția mea și cu mine am început să servim micul dejun oamenilor fără adăpost, o dată pe săptămână la 6 a.m.”, își aduce aminte vârstnicul Poznanski. „Să ai ocazia de a le sluji oamenilor săraci și nevoiași este, întotdeauna, o binecuvântare”. Dânsul și soția dânsului, Veronique, sunt părinții a cinci copii și bunicii a nouă nepoți.
Când pandemia a lovit pentru prima dată și slujirea la casele de întruniri ale Bisericii nu a mai fost o opțiune, vârstnicul Bernskov și soția dânsului, Anne, împreună cu un alt cuplu, au vizitat în condiții de siguranță membri mai în vârstă din congregațiile țărușului dânșilor. În timp ce au păstrat distanța, au cântat un imn și au adus o prăjitură făcută în casă. „Să văd fețele zâmbitoare ale celor care nu au văzut alți oameni de ceva timp m-a impresionat”, își amintește dânsul.
De profesie consultant în domeniul recrutărilor, vârstnicul Bernskov își prețuiește familia. Dânsul și soția dânsului sunt părinții a patru copii și bunicii a cinci nepoți. Înainte de restricțiile privind călătoriile, dânsului îi plăcea să-și ducă copiii să viziteze templele Bisericii. Situate în câteva orașe din Europa, aceste sanctuare sunt locuri pline de sfințenie și pace. În două dintre aceste excursii în Anglia, dânsul a profitat, de asemenea, de ocazie pentru a participa la meciuri de fotbal.
Când lumea s-a închis, vârstnicul Bernskov își amintește că a făcut plimbări lungi în natură și a petrecut timp cu familia. Ultimul an i-a întărit valoarea faptului de a ne conecta cu cei din jurul nostru. „Cum pandemia devine mai puțin agresivă în unele locuri, sper că ne vom sluji din nou unul altuia, că ne vom vizita și ne vom bucura unul de compania celuilalt”, spune dânsul.
Vârstnicul Poznanski conduce unul dintre programele educaționale pentru tineri și tineri adulți din Europa, ceea ce constituie ocupația dânsului cu timp deplin. Își aduce aminte că își făcea griji pentru cursanții care puteau întâmpina încercări în timpul pandemiei, care îi puteau face să piardă lecții sau să lipsească mai mult de la lecții. Cu toate acestea, lecțiile s-au desfășurat online și dânsul a fost martorul ajutorului divin. „La sfârșitul anului 2020, am avut mai mulți cursanți decât în anul precedent”, își amintește dânsul.
Faptul de a fi chemat în calitate de autoritate a zonei-Cei Șaptezeci l-a ajutat, de asemenea, să învețe să aibă încredere în Dumnezeu, spune vârstnicul Poznanski. Dânsul a fost copleșit de anxietate și nesiguranță, dar, în același timp, de dragoste față de Isus Hristos. „Am simțit că nu trebuia să-mi fac griji. Domnul avea să mă ajute”, a încheiat dânsul.